Arde Londra ! Cataclisme ale istoriei. (VI) Sfârșitul catedralei

marele incendiu londraÎn dimineața de marți, vântul sufla cu puterea unui uragan și jumătate din City arsese până la temelie. Prin aer treceau vâjâind ramuri și cârpe aprinse, scânteile dănțuiau nebunește mai pretutindeni, iar funinginea acoperea caldarâmul străzilor, apele fluviului și chipurile oamenilor.

Rânduri întregi de case se năruiau acum aproape simultan, cu un zgomot infernal. Străzile erau ticsite de lumea care fugea înnebunită de colo până colo și un transport cu căruța ajunsese să coste 50 de lire sterline, sumă fantastică pentru timpurile acelea. Mulți dintre cei ce se evacuau cădeau istoviți în drum, fiind călcați în picioare de ceilalți sau striviți sub roțile vehiculelor care se mai aventurau prin „cetate”.

Spaima generală spori și mai mult atunci când marina militară începu să folosească praful de pușcă pentru a arunca în aer clădirile afectate de incendiu. Zvonurile se intensificaseră și ele: unii șopteau că o flotă olandeză înainta spre Tamisa, alții că o armată de 50.000 de francezi se pregătea să asedieze capitala.

După amiază, focul izbucni în interiorul clădirii Guidhall, sediul guvernului englez. Treptat, se aprinseră casele de la poalele colinei pe care se înălța catedrala St. Paul. Arseră, rând pe rând, locuințe, prăvălii, școli, ba chiar și impozanta clădire a Facultății de Medicină. Numai maiestuoasa catedrală părea că rămâne nepăsătoare față de primejdia flăcărilor. Tipografii și librarii din preajmă aveau atâta încredere în presupusa imunitate a bazilicei, încât își mutară depozitele de cărți în cripta de sub fundația ei.

Pe la opt seara, însă, o ploaie de scântei se abătu asupra scândurii care astupa o gaură din acoperișul de plumb al bisericii. Scândura se aprinse și în câteva clipe flăcările se întinseră peste tot. Cheresteaua care susținea acoperișul luă și ea foc și grinzile de lemn se prăbușiră în interiorul catedralei, zdrobind frizele și surpând coloanele. Incendiul cuprinse curând și cripta, făcând scrum din teancurile de cărți aduse acolo de librari și tipografi.

Pe măsură ce căldura se întețea, lespezile de piatră se desprindeau de pe pereți și lunecau, sfărâmându-se de podea. Plumbul acoperișului și al vitraliilor se topi cu repeziciune, scurgându-se afară în șuvoaie fierbinți, ca de lavă, și acoperind caldarâmul străzilor. Sub ochii lui John Evelyn, zidurile catedralei se năruiră „în zgomotul unor înfiorătoare trăznete și detunături.”

Pe la ora 10 seara, Westminster Abbey – biserica în care s-au încoronat toți regii Angliei – dădu alarma: flăcările se apropiau vertiginos.


sursa: M. Nicolae, Arde Londra ! Cataclisme ale istoriei în Magazin istoric, Anul V, Numărul 12(57), decembrie, 1971

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: