Arde Londra ! Cataclisme ale istoriei. (I) Martorul ocular numărul 1

incendiu londra 1666Pe la mijlocul secolului XVII, Londra se număra printre cele mai importante aglomerații urbane ale lumii de atunci. În cuprinsul ei trăiau mai bine de 500.000 de locuitori. Pentru covârșitoarea majoritate a caselor, singurul material de construcție fusese lemnul. E drept că o ordonanță a celui dintâi lord-primar al Londrei, datând încă din secolul XIV, cerea ca cel puțin pereții exteriori să fie de piatră, dar obligația rămăsese literă moartă. Focul reprezenta, așadar, o permanentă amenințare și ea se materializa în repetate rânduri, cu consecințe dezastruoase.

După prăbușirea republicii create de Cromwell și instaurarea pe tron a lui Carol II Stuart, Londra a trecut, la scurt interval, prin două din cele mai devastatoare calamități ale întregii sale istorii. Prima a fost epidemia de ciumă bubonică din 1665 care, după datele incomplete ale epocii, pare să fi făcut aproape 70.000 de victime. Cea de a doua a fost marele incendiu din toamna anului următor.

Samuel_PepysMartorul ocular numărul 1

Născut în familia unui modest croitor din capitală, Samuel Pepys (1633-1703) s-a bucurat de o faimă neobișnuită pentru cei din tagma sa socială: după ce a absolvit școala de pe lângă catedrala St. Paul, și-a putut continua studiile ca bursier al celebrei Universități din Cambridge. Tobă de carte, dar sărac lipit pământului, tânărul absolvent a trebuit să se mulțumească cu umila slujbă de secretar-intendent al lordului Sandwich. Amiral și om de stat, nobilul patron al lui Pepys a rămas cunoscut mai ales ca „inventator” al sandvișului: pasionat de jocurile de noroc pe care nu vroia să le întrerupă, el înlocuia adesea prânzul sau cina cu o gustare alcătuită din felii alternative de carne și pâine.

Începând din 1660, Pepys a devenit funcționar de stat, avansând destul de repede pe scara ierarhică grație multiplelor sale cunoștințe, ca și a energie de care dădea dovadă. Cariera lui a urmat totuși o linie destul de sinuoasă, pe traseul căreia se includ atât două alegeri ca deputat în Camera Comunelor, cât și trei întemnițări de scurtă durată în Turnul Londrei. În ultimii 11 ani de viață nu a mai ocupat nicio funcție oficială, consacrându-se corespondenței cu numeroșii săi prieteni.

Între 1660 și 1669, Pepys a redactat un jurnal care avea un caracter intim, în adevăratul înțeles al acestui cuvânt, autorul său destinându-l unui singur cititor – lui însuși. Pentru a se feri de eventuale indiscreții, Pepys și-a scris însemnările într-un fel de cifru; el a folosit un sistem de stenografie apărut cu câteva decenii mai înainte, complicându-l printr-o serie de formule personale și prin expresii împrumutate din alte limbi.

Cele șase volume ale manuscrisului, lăsate ca moștenire unui colegiu din Cambridge, au fost descifrate parțial abia în 1819-1822. Cu peste șapte decenii mai târziu, jurnalul a văzut lumina tiparului în cvasitotalitatea sa. Memorialistica s-a îmbogățit astfel cu un document poate unic în lume prin desăvârșita sa sinceritate. Portretul societății britanice din anii respectivi este zugrăvit în culori vii și frapante, care pun în valoare fiecare trăsătură, fiecare amănunt.

Alături de John Evelyn (1620-1706), protejat a lui Carol II și de asemenea autorul unui jurnal personal, Samuel Pepys este considerat unul dintre principalii cronicari ai marelui foc al Londrei. Sârguincioaselor pene ale lui Pepys și Evelyn le datorează istoria bogăția de informații asupra cumplitei încercări prin care a trecut capitala Angliei.

Partea a doua AICI


sursa: M. Nicolae, Arde Londra ! Cataclisme ale istoriei în Magazin istoric, Anul V, Numărul 12(57), decembrie, 1971

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: