Odiseea. (III) Telemah la Nestor și Menelaos

nestor mitologieNestor

Zeița Atena îi hărăzi lui Telemah o călătorie minunată. A doua zi dimineața, când Helios, zeul soarelui, abia se urca pe cer cu caii săi albi ca neaua, corabia lui Telemah sosi la Pylos. Poporul lui Nestor tocmai aducea jertfe zeului Poseidon. Locuitorii din Pylos înjunghiară mulți boi lângă altar, iar după aceea pregătiră un ospăț bogat. La nouă mese luară loc câte cinci sute de oameni.

Pe când slujitorii aduceau mâncarea, Nestor văzu deodată apropiindu-se de el câțiva străini, având în fața lor pe zeița Pallas-Atena sub chipul lui Mentor. Bătrânul rege al Pylosului îi întâmpină prietenos. Peisistratos, fiul lui, îi pofti să ia parte la ospăț. Acesta dădu zeiței Atena o cupă cu vin, rugând-o să facă o libațiune în cinstea zeului Poseidon. Atenei îi plăcu faptul că tânărul Peisistratos o cinstise întinzându-i prima cupă de vin.

După ospăț, Nestor îi întrebă pe străini de unde vin. Telemah răspunse că este fiul lui Ulise și că a venit în Pylos ca să afle ceva de soarta părintelui său. Bătrânul rege se bucură aflând că avea în față pe fiul lui Ulise, pe care-l prețuia mai mult decât pe toți eroii pentru istețimea lui. Se miră văzând ce bine seamănă Telemah cu tatăl lui și nu numai la înfățișare, ci și la înțelepciune. Nestor îi povesti de primejdiile întâmpinate la întoarcerea în patrie, dar de Ulise nu-i putu spune nimic. Îi păru rău că Telemah are de îndurat atâtea necazuri de la pețitorii desfrânați, care-i jefuiesc casa. Înțeleptul bătrân îl sfătui să se întoarcă mai repede acasă, dar mai întâi să caute a-l vedea pe regele Menelaos, fiindcă acesta se întorsese în patrie mai târziu decât ceilalți și s-ar putea să știe ceva despre Ulise. Regele Nestor era încredințat că zeii, și îndeosebi zeița Pallas-Atena, au să-l ajute pe fiul lui Ulise să afle unde este tatăl său.

Se înnoptă. Telemah se pregătea să rămână peste noapte pe corabia lui, Dar Nestor nu-l lăsă, voind ca fiul lui Ulise ăs-și petreacă noaptea în palatul său. Mentor îl sfătui și el să înnpteze la bătrânul rege, însă Telemah se pregăti să plece pe corabie, căci, după cum spunea el, trebuia să se ducă în țara cauconilor pentru a primi de la aceștia o veche datorie. După aceea, pretinsul Mentor se prefăcu deodată într-un vultur și pieri din ochii locuitorilor din Pylos plini de uimire. Nestor și toți ceilalți înțeleseră că Telemah este ajutat chiar de zeița Pallas-Atena.

În dimineața următoare, Nestor aduse jertfă marii zeițe Atena o juncă cu coarnele poleite cu aur. După jertfă și după ospăț, fiii lui Nestor înhămară caii la un car în care luară loc Telemah și fiul mai mic al lui Nestor, Peisistratos, apoi porniră la drum spre regele Menelaos. Caii alergau iute și până seara drumeții ajunseră la Feai, unde trăia eroul Diocles. Acesta îi găzdui peste noapte, iar dimineața când abia se iviră zorile plecară mai departe și seara ajunseră în Sparta.

MenelausMenelaos

Când sosiră în Sparte, la palatul lui Menelaos era sărbătoare mare, căci regele își trimitea fiica la Neoptolemos, fiul lui Ahile, căruia i-o făgăduise de soție încă de la Troia. În afară de aceasta, Menelaos serba și nunta fiului său, Megapenthes. Oaspeții petreceau plini de veselie, desfătați de cântăreți care cântau din lire, în sunetele cărora dănțuiau doi tineri.

Telemah și Peisistratos sosiră acolo tocmai în toiul petrecerii și fură întâmpinați de un slujitor al lui Menelaos. Văzându-i pe străini, slujitorul se duse la Menelaos și-l întrebă dacă primește în palat niște drumeți. Regele porunci să fie deshămați îndată caii, iar călătorii să fie poftiți la ospăț. După ce se spălară în niște băi minunate și îmbrăcară veșminte curate, Telemah și Peisistratos intrară în sală. Fură uimiți de bogăția neobișnuită pe care o întâlneau la fiece pas în palatul lui Menelaos. Acesta îi primi prietenos și-i pofti să stea alături de el.

Ospățul fu îmbelșugat. Uimit de măreția palatului și a ospățului, Telemah se aplecă la urechea lui Peisistratos și-i spuse încet că nicăieri n-a mai văzut atâta bogăție și că numai palatul lui Zeus – crede el – putea fi mai minunat. Menelaos auzi cuvintele lui Telemah și îi spuse zâmbind că muritorii  nu se pot compara cu zeii nemuritori, dar dacă bogăția palatului lui e mare, și strădaniile lui au fost mari și a trebuit să treacă prin mari primejdii ca să agonisească acele bogății. Dar oricât de mari fuseseră primejdiile prin care trecuse, ele nu înseamnă nimic față de acelea pe care ursita le-a abătut asupra lui Ulise. Telemah începu să plângă auzindu-l vorbind despre tatăl său.

În acest timp, intră soția lui Menelaos, preafrumoasa Elena, urmată de câteva roabe care duceau o furcă de tors făcută din aur și un coș de argint cu marginile aurite, umplut cu fire toarse. Aruncându-și ochii asupra străinilor, Elena fu uimită de asemănarea unuia dintre ei cu Ulise. Ea îi spuse aceasta lui Menelaos. Auzindu-i vorbele, Peisistratos îi spuse că are într-adevăr în față pe Telemah, fiul lui Ulise. Menelaos se bucură că alături de el se află fiul prietenului său scump, care a îndurat atâtea necazuri  numai de dragul lui. Menelaos începu să povestească despre isprăvile mari ale lui Ulise și despre toate nenorocirile pe care le-au îndurat grecii la Troia. Elena vorbi și ea despre Ulise.

Aducerile aminte despre tatăl lui îl făcură pe Telemah să plângă din nou. Plânse și Peisistratos, aducându-și aminte de fratele său, Antilohos, căzut la Troia. Durerea după prietenii pieriți îl cuprinse și pe Menelaos. Atunci, ca să-i înveselească pe cei ce luau parte la ospăț și ca să alunge gîndurile triste, Elena turnă în cupe seva unei plante fermecate. Băutura aceea, care aducea uitarea durerilor, i-o dăruie în Egipt regina Polydamna.

Veni timpul ca ospățul să ia sfârșit. Regele Menelaos și oaspeții se duseră să se odihnească. Convorbirea dintre Telemah și regele Spartei fu amânată pentru a doua zi.

Regele Menelaos ieși devreme dimineața din iatacul lui și trecu în odaia unde dormea Telemah, pe care îl întrebă ce l-a adus în Sparta. Telemah răspunse că vrea să afle de soarta tatălui său. Menelaos îi povesti lui Telemah toate pățaniile lui Ulise și îi spuse cum zeul mării, Proteus, îi destăinuise soarta eroilor întorși de la Troia. După cum spusese Proteus atunci, Ulise se chinuia în robie pe insula nimfei Calypso. Asta era tot ce putu Menelaos să-i spună lui Telemah despre tatăl lui. Apoi regele Spartei căută să-l convingă pe Telemah să rămână oaspetele lui timp de 12 zile. Dar Telemah îl rugă pe rege să nu încerce a-l opri, ci să-l lase să se întoarcă mai repede acasă. Menelaos și Telemah stătură multă vreme de vorbă.


sursa: N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei antice, București, Editura Lider

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: