Odiseea. (II) Ticăloșiile pețitorilor în lipsa lui Ulise

telemah și mentor

Sfaturile zeiței Atena

Când zeii încuviințară întoarcerea lui Ulise în patrie, războinica zeiță Atena coborî numaidecât de pe Olimpul cel înalt pe pământ, în Ithaca, și luând înfățișarea lui Mentes, regele tafienilor, se duse acasă la Ulise. Acolo ea găsi niște pretendenți gălăgioși, care o pețeau pe Penelopa, soția lui Ulise. Ei stăteau în sala de ospețe, unde, în așteptarea mesei pregătite de robi și sluji, jucau zaruri.

Telemah, fiul lui Ulise, o văzu cel dintâi pe zeiță. El îl întâmpină prietenos pe presupusul Mentes. Îl duse în casă și îl așeză la o masă deosebită de cea a pețitorilor. Ospățul începu. După ce se săturară, pețitorii chemară pe cântărețul Femios să-i desfete cu cântul lui.

Pe când Femios cânta, Telemah se aplecă la urechea lui Mentes și i se plânse, fără să-l audă pețitorii, de toate necazurile pe care le îndură de la aceștia. Era îndurerat că tatăl său, Ulise, întârzie să se întoarcă acasă, pentru că atunci, credea el, s-ar sfârși toate necazurile. Telemah îl întrebă pe oaspete cine este și cum îl cheamă. Palas-Atena îi spuse că o cheamă Mentes, că l-a cunoscut pe Ulise cu care Telemah seamănă foarte mult și, ca și cum n-ar fi știut ce se petrece în casa lui Ulise, îl întrebă pe Telemah dacă nu cumva își serbează nunta sau dacă e vreo altă sărbătoare. De ce își fac astfel de cap oaspeții lui? Atunci Telemah îi împărtăși durerea sa, povestindu-i cum acești pețitori gălăgioși o silesc pe mama lui, Penelopa, să-și aleagă de soț pe unul dintre ei; cum fac tot felul de ticăloșii și cum îi jefuiesc averea.

După ce-l ascultă, Atena îl sfătui să strângă la Adunare tot poporul din Ithaca, să i se plângă de purtarea pețitorilor și să-i ceară să-l apere. Îl sfătui să se ducă la Pylos, la bătrânul Nestor, apoi în Sparta, la regele Menelaos, de la care va afla despre soarta tatălui său. După ce-i dădu aceste sfaturi, Atena plecă. Ea se prefăcu în pasăre și ieși din ochii lui Telemah. Acesta înțelese atunci că stătuse de vorbă cu un zeu.

Între timp, Penelopa coborî din iatacul ei în sala de ospețe. Ea îl auzise pe Femios care cânta despre întoarcerea eroilor de la Troia și îl rugă să înceteze cântecul acela trist și să înceapă altul. Dar Telemah o întrerupse, spunându-i că nu cântărețul este vinovat de alegerea cântecului, ci Zeus, care-l îndemna să cânte tocmai acel cântec. Apoi o rugă să se întoarcă în iatacul ei și acolo să-și vadă de treburile ei de femeie și gospodină, și anume să toarcă, să țeasă, să vegheze asupra muncii roabelor și asupra ordinii din casă. O mai rugă să nu se amestece în treburi care nu o privesc și îi spuse că în casa tatălui său el singur este stăpânul. Penelopa îl ascultă pe fiul ei. Se duse supusă în odăile ei și, închizându-se acolo, plânse amarnic, gândindu-se la Ulise. Într-un târziu, zeița Pallas-Atena o scufundă într-un somn dulce.

După plecarea Penelopei, pețitorii se certară multă vreme care din ei urma să-i fie soț. Dar curând Telemah îi întrerupse, spunându-le că va cere ajutor adunării poporului spre a-i opri să-i jefuiască în continuare casa. Îi amenință de asemenea cu mânia zeilor, dar aceasta nu le schimbă cu nimic purtarea; ei continuară să facă zarvă, să cânte și să joace. Abia noaptea târziu plecară. Telemah se duse și el în odaia sa, însoțit de credincioasa slujitoare a lui Ulise, Bătrâna Eurycleia, dădaca lui, și se culcă. Dar nu închise ochii toată noaptea, gândindu-se într-una la sfatul dat de Pallas-Atena.

În fața adunării poporului

A doua zi, dis-de-dimineață, Telemah porunci crainicilor să vestească adunarea poporului. Cetățenii se adunară repede. Veni și Telemah, cu sulița în mână și cu doi câini după el. Era atât de frumos, încât toți se minunau privindu-l. Bătrânii se dădură în lături și el se așeză pe locul tatălui său. Apoi ceru poporului să-l apere de ticăloșiile pețitorilor care îi jefuiau casa, rugându-i pe toți, în numele lui Zeus și al zeiței dreptății, Themis, să-i vină în ajutor.

După ce-și isprăvi mânioasa cuvântare, Telemah se așeză la locul lui, își lăsă capul în jos și-l podidiră lacrimile. Întreaga adunare amuți, dar unul dintre pețitori, pe nume Antinoos, îi răspunse obraznic. El o mustră pe Penelopa că întrebuințează un șiretlic pentru a nu se căsători cu vreunul dintre dânșii. Ea le spusese că-și va alege de soț pe unul dintre ei, numai atunci când va isprăvi de țesut un văl bogat. Într-adevăr, ziua ea țesea la vălul acela, însă noaptea desfăcea tot ceea ce izbutise să țeasă în timpul zilei. Antinoos mai spuse că pețitorii nu vor părăsi casa lui Ulise până când Penelopa nu-și va alege de soț pe unul dintre ei. El ceru chiar lui Telemah să-și trimită mama la tatăl ei. Astfel el voia s-o silească să-și aleagă un soț.

Semnul lui Zeus

Telemah se împotrivi să-și alunge mama din cămin și-l chemă pe Zeus ca martor al tuturor jignirilor și necazurilor pe care le îndură de la pețitori. Zeus, stăpânul tunetelor, îl auzi și trimise un semn. Deasupra adunării poporului se ridicară doi vulturi care se rotiră în zbor la o mare înălțime; când ajunseseră în mijlocul adunării, ei se năpustiră unul asupra celuilalt, își sfâșiară până la sânge piepturile și pieriră în zare sub ochii poporului înmărmurit. Halitherses, ghicitorul, spuse adunării că semnul prevestește întoarcerea grabnică a lui Ulise și va fi vai și amar de toți pețitorii. El se va întoarce necunoscut de nimeni și-i va pedepsi crunt pe toți cei care-i jefuiesc avutul.

Unul dintre pretendenți, Eurimahos, începu să-și bată joc de ghicitor, ba mai spuse amenințător că și pe Ulise îl vor ucide. Eurimahos ținu să arate, plin de trufie, că pețitorii nu se tem de nimeni – nici de Telemah și nici de păsările prevestitoare cu care-i sperie ghicitorul.

Telemah nu mai stărui să-i înduplece să înceteze cu ticăloșiile. El ceru poporului să-i dea o corabie care să-l ducă repede în Pylos, la bătrânul Nestor, unde nădăjduia să afle ceva despre tatăl său. Numai înțeleptul Mentor, un prieten al lui Ulise, îl sprijini pe Telemah; el mustră poporul pentru că îngăduie pețitorilor să-l jignească astfel pe fiul lui Ulise. Cetățenii stăteau tăcuți.

Dintre pețitori se mai ridică și Leocritos, care, batjocorindu-l pe Telemah, spuse că-l va ucide pe Ulise dacă – după ce se va întoarce – va încerca să-i alunge pe pețitori din casa lui. Leocritos fu atât de nerușinat, încât chiar porunci adunării să se împrăștie.

Pregătirea călătoriei

Telemah se duse întristat pe țărmul mării și acolo înălță rugi zeiței Pallas-Atena. Zeița i se arătă luând înfățișarea lui Mentor și-l sfătui să-i lase în pace pe pețitori, căci în orbirea lor își pregătesc singuri pieirea, care e tot mai aproape. Apoi îi făgădui să-i găsească o corabie și să-l însoțească până la orașul Pylos. În sfârșit, îi porunci să se ducă acasă și să-și pregătească tot ce trebuie pentru o lungă călătorie.

Telemah îi dădu ascultare. Acasă îi găsi pe pețitori pregătindu-se să înceapă ospățul. Antinoos îl întâmpină cu batjocuri și, luându-l de mână, îl chemă să ia parte la petrecere. Dar el își retrase mânios mâna și plecă, amenințându-i cu mânia zeilor. Chemă la dânsul pe credincioasa slujitoare Eurycleia și se duse cu ea în marea cămară a lui Ulise să ia cele trebuitoare pentru călătorie. Numai ei îi spuse că se hotărâse să plece la Pylos și o rugă să-i poarte de grijă mamei sale cât timp va avea să lipsească el. Slujitoarea credincioasă îl rugă să nu plece din Ithaca, temându-se ca nu cumva să-și afle pierirea. Dar el nu se lăsă înduplecat.

Între timp, Pallas-Atena, luând înfățișarea lui Telemah, cutreieră tot orașul, adună 20 de vâslași tineri și se abătu în drum pe la Noemon să-i ceară o corabie. Totul era gata pentru plecare. Nevăzută de nimeni, Atena intră în sala unde se ospătau pețitorii și-i cufundă pe toți într-un somn adânc. Apoi luând din nou înfățișarea lui Mentor, îl scoase pe Telemah din palat și-l duse la corabia care aștepta pe țărmul mării. Însoțitorii lui Telemah aduseră iute proviziile pregătite de Eurycleia și le încărcară pe corabie. Apoi, însoțit de presupusul Mentor, Telemah se urcă pe vas. Atena trimise un vânt prielnic și corabia goni spre largul mării.

Partea a treia AICI


sursa: N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei antice, București, Editura Lider

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: