Viața lui Cristofor Columb. (III) A doua şi a treia călătorie

colomboA doua şi a treia călătorie

Aurul, papagalii, mirodeniile şi sclavii pe care Columb le-a pus în faţa suveranilor săi la Barcelona i-au convins pe toţi de necesitatea grabnică a unei a doua călătorii. Columb se afla acum la apogeul popularităţii şi a pornit din Cádiz pe 25 septembrie 1493, în fruntea a cel puţin 17 corăbii. Colonizarea şi evanghelizarea creştină erau, de data aceasta, incluse explicit în planul expediţiei, împreună cu el îmbarcându-se grupuri întregi de preoţi. Prezenţa a cca 1 300 de oameni remuneraţi, a 200 de contributori particulari şi a unei mici trupe de cavalerie sunt mărturii privind nivelul de aşteptare pe care îl trezea această expediţie.

Navigând din nou prin Gomera spre Insulele Canare, flota a urmat un traseu mai sudic decât la prima călătorie şi a ajuns în Dominica, în Antile, pe 3 noiembrie. După ce au zărit Insulele Virgine, au intrat în golful Samaná în Hispaniola pe 23 noiembrie. Michele de Cuneo, profund impresionat de această revenire fără greş, a afirmat că „de când Genova e Genova, nu s-a născut vreodată un bărbat atât de talentat şi de priceput în navigaţie ca numitul lord amiral”.

Patru zile mai târziu, o expediţie a descoperit cu groază că fortăreaţa fusese distrusă şi oamenii, ucişi. Era un semn clar că rezistenţa localnicilor taino se înteţise. Au fost construite rapid mai multe zone fortificate, inclusiv un oraş, întemeiat pe 2 ianuarie şi botezat La Isabela, în onoarea reginei. Pe 2 februarie, Antonio de Torres a părăsit La Isabela cu 12 corăbii, ceva aur, mirodenii, papagali şi sclavi (dintre care majoritatea au murit pe drum), precum şi cu veştile proaste despre Navidad şi cu destule plângeri referitoare la metodele de guvernare ale lui Columb.

În timp ce Torres înainta către Spania, doi dintre subordonaţii lui Columb, Alonso de Ojeda şi Pedro Margarit, s-au răzbunat pentru masacrul de la Navidad şi au luat o mulţime de sclavi. În luna martie, Columb a explorat valea Cibao (despre care se bănuia că e sursa de aur a insulei) şi a înfiinţat acolo fortăreaţa San Tomas. Apoi, la sfârşitul lunii aprilie, a ridicat ancora cu Niña şi cu alte două corăbii, pentru a explora coasta cubaneză şi a descoperi aur în Jamaica, dar a putut să constate că Hispaniola era cea mai promiţătoare. Amiralul a tras concluzia că Hispaniola nu era alta decât Saba, ţinutul evocat în Biblie, iar Cuba nu putea fi decât Chitai. Pe 12 iunie 1494, Columb a stăruit ca oamenii să jure acest lucru – un indiciu că intenţiona să-i convingă pe suverani că ajunsese în China, deşi nu toţi cei din preajma sa erau de aceeaşi părere. Anul următor a început o cucerire îndârjită a Hispaniolei, devastând aşezările localnicilor. Există dovezi, mai ales în evocările unui preot, Bernardo Buil, că metodele lui Columb erau foarte aspre.

Amiralul a plecat din La Isabela către Spania pe 10 martie 1496, lăsând colonia în grija fraţilor săi, Bartolomeu şi Diego. Ajuns la Cádiz pe 11 iunie, a trimis fără întârziere planurile unei a treia expediţii către suveranii care se aflau la Burgos. Spania era atunci în război cu Franţa şi avea nevoie să-şi cumpere şi să-şi păstreze alianţele; în plus, beneficiile din a doua călătorie nu reuşeau să acopere investiţiile. Portugalia era în continuare o ameninţare, deşi cele două naţiuni îşi împărţiseră Atlanticul în mod convenabil prin Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494). Conform tratatului, Spania putea lua în stăpânire tot ce se întindea la vest de linia trasată de la un pol la altul, lungă de 370 de leghe – cca 1 910 km -, la vest de Insulele Capului Verde, în vreme ce Portugalia putea pretinde teritoriul de la est de linie; dar ce era de făcut cu cealaltă parte a lumii, unde vestul se întâlneşte cu estul?

La antipozi exista poate un continent încă nedescoperit; cui i s-ar acorda în această situaţie încrederea unei noi delimitări? Ferdinand şi Isabella au luat aşadar hotărârea prudentă de a face o nouă investiţie. Pe 30 mai 1498, au ridicat ancora din Sanlucar de Barrameda şase corăbii – trei pline cu exploratori şi trei cu provizii pentru colonia din Hispaniola. Era evident de data aceasta că exploratorul Columb aspira deopotrivă să câştige mari recompense şi să înfigă cu putere steagul Spaniei în pământurile descoperite.

Comori a găsit cu siguranţă, dar nu de genul celor pe care le aşteptau sponsorii săi. Ţelul său era să exploreze regiunea aflată la sud de ţinuturile deja descoperite, în speranţa de a găsi o trecere din Cuba (Chitaiul său) spre India şi, poate, spre continentul necunoscut de la antipozi. Pe 21 iunie, vasele cu provizii au părăsit Gomera spre Hispaniola, în timp ce exploratorii s-au îndreptat spre sud către Insulele Capului Verde.

Columb a început traversarea Atlanticului pe 4 iulie din insula Săo Tiago a Capului Verde. A descoperit principiul variaţiei busolei (diferenţa în orice punct al suprafeţei Pământului între direcţia nordului magnetic şi a nordului geografic), de care a ţinut seama în mod magistral pe traseul dintre insula Margarita şi Hispaniola, în partea de final a călătoriei, observând totodată, deşi fără să o înţeleagă corect, rotaţia diurnă a stelei polare (Polaris).

După ce a poposit la Trinidad (numit astfel după Sfânta Treime a cărei protecţie o invocase pentru călătorie), Columb a intrat în golful Paria şi a arborat steagul spaniol în peninsula Paria din Venezuela. A trimis caravela El Correo spre sud să cerceteze gurile Rio Grande (un braţ nordic al deltei fluviului Orinoco) şi la 15 august şi-a dat seama, după torenţii puternici de apă dulce care se vărsau în golful Paria, că descoperise un alt continent, – „o altă lume”.

N-a găsit trecerea spre India şi nici minele de aur ale regelui Solomon pe care, conform lecturilor sale şi celor ale suveranilor săi, se aştepta să le găsească la aceste coordonate, iar la întoarcerea la Hispaniola nu a făcut decât descoperiri dezastruoase. Atât localnicii taino cât şi imigranţii europeni au suferit din plin sub conducerealui Bartolomeu şi a lui Diego Columb. În urma unei rebeliuni a primarului din La Isabela, Francisco Roldan, fraţii Columb au cerut ajutor la curtea Spaniei şi, deşi Columb a încercat să reinstaureze ordinea (în principal prin condamnări la spânzurătoare), şeful justiţiei spaniole, Franciscode Bobadilla, a fost trimis în colonie cu misiunea regală de a investiga plângerile.

E dificil de explicat din ce cauză s-au produs tulburările. Raportul lui Columb pentru suveranii săi din a doua călătorie, preluat de Torres şi cunoscut prin urmare ca Memorandumul lui Torres, vorbeşte despre boli, aprovizionare defectuoasă, localnici nesupuşi şi hidalgos (nobili) turbulenţi. E posibil ca aceste probleme să se fi agravat cu timpul, dar familia Columb trebuie să fi fost măcar în parte răspunzătoare, de vreme ce intenţiona să-i trimită pe localnicii taino ca sclavi în Europa ori să-i oblige să extragă aur din Hispaniola. În sistemul original de producţie a aurului instituit de Columb, conducătorii locali erau obligaţi să livreze o anumită cantitate de aur pe cap de locuitor. Adelantado (guvernatorul) Bartolomeu Columb a înlocuit însă această metodă laxă cu un sistem de exploatare directă, condus de spaniolii aflaţi în graţiile sale, şi a provocat astfel o mare nemulţumire în rândurile spaniolilor defavorizaţi şi ale conducătorilor indigeni. Sosind în Hispaniola, Bobadilla a guvernat împotriva familiei Columb. I-a închis în lanţuri pe Columb şi pe fraţii săi, expediindu-i fără întârziere în Spania pe corabia La Gorda, care a ajuns la Cadiz la sfârşitul lui octombrie 1500.

În timpul acestei călătorii de întoarcere, Columb a compus o lungă scrisoare către suverani, care rămâne una dintre cele mai extraordinare pe care le-a scris vreodată şi una dintre cele mai bogate în informaţii. O parte din exaltarea aproape mistică se datorează poate umilinţelor pe care le-a îndurat (şi la care a adăugat el însuşi altele, interzicându-i căpitanului de pe La Gorda să-i scoată lanţurile pe parcursul călătoriei), o alta fiind provocată poate de insomniile sale prelungite, de durerile de ochi şi de o formă de artrită reumatoidă care i-au grăbit moartea.

Totuşi, multe dintre cele consemnate în scrisoare par să-i fi exprimat convingerile nealterate. Se pare că amiralul Columb avea încredere deplină în propriile capacităţi de navigaţie, în simţul său de marinar, în ochii săi şi în lecturile sale. El a afirmat bunăoară că, apropiindu-se de Trinidad şi de peninsula Paria, a atins de fapt regiunea periferică a Paradisului terestru, deoarece rotaţia stelei polare i-a dat impresia că flota urca. Vremea devenise extrem de plăcută şi debitul de apă dulce în golful Paria era, după cum văzuse, enorm. Toate acestea nu puteau avea decât o singură explicaţie, şi anume că urcaseră spre înălţimile temperate ale Paradisului terestru, înălţimi de pe care râurile din Paradis se vărsau în mare. Columb găsise toate aceste indicii ale regiunilor din marginea Paradisului terestru în textele foarte răspândite în epocă. Potrivit aprecierilor sale, ajunsese aproape de tărâmurile pline de aur care se întindeau în apropierea Paradisului. Nu găsise încă aurul, ca să fie sigur, dar ştia unde se află. Speranţele lui Columb i-au permis astfel să-şi interpreteze descoperirile în termenii surselor biblice şi clasice şi într-o formă menită să fie înţeleasă de susţinătorii săi şi care să-i fie favorabilă.

Această scrisoare, aşa disperată cum era, i-a convins pe suverani că, deşi nu găsise încă bogăţiile promise, era totuşi destul de aproape de ele. Au ordonat prin urmare să fie eliberat şi i-au acordat o audienţă la Granada la sfârşitul lui decembrie 1500. Au admis că, deşi capacităţile sale de navigator şi explorator erau de neegalat, nu era guvernatorul cel mai potrivit, iar pe 3 septembrie 1501 l-au numit guvernator pe Nicolas de Ovando, în locul lui Bobadilla. Columb, deşi bolnav şi agasant, era totuşi o investiţie mai bună decât numeroşiiaventurieri şi profitori care fuseseră autorizaţi între timp să se măsoare cu el şi exista în continuare pericolul (dezvăluit în câteva dintre scrisorile din acea vreme) ca el să-şi ofere serviciile Genovei natale. În octombrie 1501, Columb a plecat la Sevilla să se pregătească pentru a patra şi ultima sa expediţie.

Ultima parte AICI


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, coord.: Ilieş Câmpeanu, Cornelia Marinescu, vol.4, Bucureşti, Ed. Litera, 2010, p.142-144

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: