Patima gloriei (I) Cum să devii sfânt?

ingerDiscreția l-a făcut pe Anatole France să evite mărturisirea directă și să-și împrumute amintirile unui personaj, Pierre Noziere. În Cartea prietenului meu, ironistul France s-a manifestat savuros în retrăirea propriului său trecut. Iată un exemplu:

„Încă nu știam să citesc, mai purtam pantaloni încheiați la spate, plângeam când bona îmi ștergea nasul, dar eram mistuit de patima gloriei. Acesta este adevărul: la vârsta cea mai fragedă nutream dorința să mă deosebesc cât mai curând de ceilalți și să dăinui în memoria oamenilor.

În acest scop căutam mijloacele cele mai potrivite, în timp ce-mi desfășuram soldații de plumb pe masa din sufragerie. Dacă aș fi putut, aș fi pornit să-mi cuceresc nemurirea pe câmpul de bătaie și aș fi devenit și eu asemănător cu unul dintre acei generali pe care îi țineam în mânuțele mele și căruia îi hărăzeam victoria armelor pe o mușama. Dar nu mi-era dat, parcă, să am calul meu, uniformă, un regiment și dușmani, lucruri fără de care  nu există glorie militară. De aceea m-am gândit să mă fac sfânt. Asta cere mai puține pregătiri pompoase și aduce după sine mult mai multe laude.

Mama era evlavioasă. Evlavia ei – blândă și gravă ca ea – mă emoționa profund. Îmi citea adesea Viețile sfinților, eu o ascultam desfătându-mă și-mi simțeam inima plină de admirație și de iubire. Știam, astfel, cum făceau oamenii care-și închinau lui Dumnezeu viața, ca ea să devină prețioasă și încărcată de merite. Știam ce parfum ceresc răspândesc trandafirii martirajului. Dar martirajul era capătul unui drum la care nici prin gând nu-mi trecea să mă opresc. Nu mă gândeam nici la apostolat și nici la proorocie, căci nu-mi erau la îndemână. M-am limitat doar la cumpătare.

Ca să încep odată, fără a pierde timpul, am refuzat masa de prânz. Mama, care nu pricepea nimic din proaspăta mea vocație, mă crezu bolnav și mă privi cu atâta îngrijorare, încât mă făcu să sufăr. Dar posteam mai departe.

Apoi, aducându-mi aminte de sfântul Simion Stâlpnicul, care a trăit pe o columnă, m-am cocoțat pe capacul cazanului din bucătărie, în care se ținea apa, dar n-am putut să-mi petrec viața acolo, fiindcă femeia, Iulia, mă goni la iuțeală.

Dându-mă jos, pornii cu ardoare pe drumul perfecțiunii și mă hotărâi să-l imit pe sfântul Nicolae din Patras, care-și împărțise averea celor săraci. Fereastra de la cabinetul tatălui meu dădea pe chei. Aruncai pe fereastra asta vreo zece gologani, care mi se dăduseră fiindcă erau noi și străluceau; aruncai apoi niște bile, câteva sfârleze și titirezul meu, împreună cu biciul din piele de țipar.

– Copilul ăsta e năuc! strigă tata, închizând fereastra.

Mă cuprinse mânia și rușinea, ascultându-l cum mă judeca. Dar mă gândeam că tatăl meu, nefiind sfânt cum eram eu, nu ar împărți cu mine gloria celor preafericiți întru Domnul și gândul acesta îmi aduse o mare mângâiere.

Când veni ora de plimbare, mi se puse pălăria pe cap; smulsei repede pana, după pilda preafericitului Labru care, atunci când i se dădea o scufă veche și soioasă, avea grijă s-o târâie prin noroi înainte de a și-o pune pe cap.

Mama, aflând ce-am făcut cu bogățiile mele și cu pălăria, ridică din umeri și scoase un oftat adânc. Într-adevăr, suferea din pricina mea.

În timpul plimbării, mergeam cu ochii în jos ca să nu-mi las privirile furate de lucrurile înconjurătoare, conformându-mă astfel unui precept ades întâlnit în Viețile sfinților.

La întoarcere din plimbare, rodnică întru desăvârșirea sfințirii mele, îmi făcui un ciliciu din câteva fire de păr de cal smulse dintr-un fotoliu vechi, pe care mi-l băgai la spate. Altă amărăciune mă aștepta, fiindcă Iulia m-a surprins în clipa în care urmam pilda fiilor sfântului Francisc. Oprindu-se la aparența lucrurilor, fără să pătrundă în spiritul lor, ea nu văzu, în simplitatea ei, decât că am stricat un fotoliu, și-mi dădu câteva la fund.

 Partea a doua AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: