Care este forma pământului? (I)

pamantulPentru început trebuie să privim în jurul nostru și să observăm că Pământul este denivelat, iar forma sa nu este ușor de descris. Chiar dacă ignorăm casele și celelalte obiecte produse de om, precum și toate ființele, tot rămâne o suprafață denivelată, formată din stânci goale și țărână.

Prima concluzie la care putem ajunge în acest caz este că Pământul este un obiect ca un bolovan, cu văi și coline, faleze și defilee. În locuri cum ar fi Colorado, Peru sau Nepal, unde se află munți falnici, care ajung la înălțimi de mii de metri, neregularitățile formei Pământului sunt foarte clare, dar dacă locuiți în anumite zone din Arkansas, Uruguay sau Ucraina, nu vedeți prea multe văi sau coline; vedeți câmpii, care arată destul de plate.

Pe de altă parte, chiar dacă întâlniți dealuri sau munți, terenul se înalță pe o parte, dar coboară pe partea opusă. Văile și defileele coboară pe o parte, dar urcă din nou pe cealaltă. Nicio parte a suprafeței Pământului nu se înalță fără a coborî vreodată, când o traversăm; nicio parte nu coboară, fără să mai urce vreodată. În acest caz pare rezonabil să tragem concluzia că, în medie, Pământul este plat.

Altfel spus, dacă vâsliți într-o barcă, pe un lac destul de mare ca să nu-i puteți vedea malurile în nicio direcție, puteți vedea numai suprafața apei. Aceasta este denivelată, datorită valurilor. Totuși, dacă nu este vânt, valurile nu sunt mari și este lesne de văzut că, în medie, suprafața apei este plană. De fapt, apa este de obicei mult mai apropiată de forma plană decât uscatul.

Deci, presupunerea că Pământul este plat este logică și reprezintă exact ceea ce au crezut oamenii timp de mii de ani. Din moment ce un Pământ plat părea firesc și nu trebuia cugetat prea mult pentru a pricepe acest lucru, de ce să-și mai piardă cineva vremea gândindu-se la asta?

Ați stat vreodată în vârful unei culmi, privind jos, în vale? Valea arată destul de plată și puteți privi tot mai departe în zare, peste case, copaci, râuri și alte obiecte îndepărtate deși, cu cât par mai depărtate, cu atât observați mai puține detalii. Mai mult, aerul nu este, de regulă, perfect clar; urme de abur și fum acoperă zonele foarte depărtate, care devin un fel de ceață albăstruie, în care cerul și pământul par să se contopească.

Locul de întâlnire a cerului cu pământul este numit orizont, de la cuvântul grecesc care înseamnă hotar. Dacă priviți spre o zonă plană a Pământului, orizontul se întinde ca o linie dreaptă, de la stânga la dreapta, iar o astfel de linie este numită orizontală.

Să presupunem, totuși, că priviți în altă direcție, spre o altă colină apropiată. Nu puteți vedea dincolo de culme, pe partea cealaltă, pentru că privirea nu poate urma curba. De aceea, atunci când priviți spre culme, vedeți numai cerul de deasupra ei, nu și panta care coboară pe partea opusă. Există o linie subțire care pare destul de apropiată și delimitează colina pe fondul cerului. Astfel, dacă priviți peste o porțiune de teren și zăriți orizontul îndepărtat și cețos, vă dați seama că zona este destul de plană, în timp ce în cazul în care vedeți orizontul aproape și bine conturat, înseamnă că vă uitați către o culme.

Partea a doua AICI


sursa: Isaac Asimov, Ce știm și ce nu știm încă despre Pământ și Cer, Editura Elis, 1996

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: