Romanitatea românilor în viziunea istoricilor străini. (V) Ideea romanității românilor în epoca modernă și contemporană

scoala ardeleanaÎn epoca modernă ideea romanității românilor va fi folosită ca armă politică în revendicările naționale. Această nouă etapă apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea la moștenitorii și continuatorii lui Inochentie Micu, dar și în Țara Românească și Moldova în memoriile unor boieri. În secolul al XIX-lea, această idee va apare sistematic în momentele-cheie ale luptei românilor pentru emancipare politică, unitate și independență națională.

Secolul al XIX-lea aduce, la începutul său, contribuția Școlii Ardelene la afirmarea ideii romanității românilor. Continuându-l pe Cantemir, istorii acestui curent nu acceptă decât pura obârșie romană a românilor. Această poziție se poate explica prin analiza contextului situației românilor din Transilvania. Militând pentru emanciparea românilor transilvăneni, ținuți într-o stare de netă inferioritate de elita conducătoare maghiară, corifeii Școlii Ardelene foloseau ideea romanității ca pe o armă. Urmași ai stăpânilor lumii, a căror limbă era încă limba oficială în Ungaria și Transilvania, românii nu puteau să mai accepte situația umilitoare de tolerați și excluși de la drepturi politice și culturale. De aceea, recursul la originea romană, fără cel mai mic amestec străin, era considerat esențial în lupta pentru emanciparea națională a românilor la care s-au angajat urmașii lui Inochentie Micu. Astfel, reprezentanții acestui curent invocau exterminarea și alungarea dacilor din doua provincie, inexistența căsătoriilor mixte etc.

De remarcat că în aceeași perioadă istoriografia din Principate intrată, odată cu domniile fanariote, în faza influenței grecești, aborda ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romană. Acest punct de vedere se găsește la istoricii greci stabiliți în Principate, Daniel Philiphide, Dionisie Fotino, dar și la românii Ienăchiță Văcărescu și Naum Râmniceanu.

Istoriografia românească a secolului al XIX-lea a evoluat însă pe coordonatele naționale trasate de Școala Ardeleană. Școala latinistă s-a extins și în Principate, deoarece mulți ardeleni ocupau poziții importante în sistemul cultural de aici. Corifeul curentului latinist a fost August Treboniu Laurian, care considera că istoria românilor începe de la fundarea Romei și care urmărea să „purifice” limba română pentru a o apropia cât mai mult de latina originară. Între 1871 și 1876 a apărut Dicționarul limbii române care a constituit apogeul acestei tendințe. A.T. Laurian a scos din dicționar elementele nelatine și a adoptat un sistem ortografic etimologic, care nu mai semăna decât vag cu limba română autentică. Tentativa de a crea o limbă artificială a discreditat definitiv școala latinistă. Totuși, până la mijlocul secolului, a continuat să existe o unanimitate față de originea doar romană a românilor.

Reprezentanții romantismului nu au insistat asupra dacilor ca element fondator al poporului român, dar au contribuit la consolidarea temei dacice prin evidențierea curajului și a spiritului de sacrificiu al acestora. Începutul l-a făcut Mihail Kogălniceanu, care în celebrul său discurs din 1843 a făcut un elogiu lui Decebal, „cel mai însemnat rigă barbar care a fost vreodată”.

Odată cu formarea statului național român și dobândirea independenței, precum și cu impunerea curentului pozitivist în cercetarea istorică, teza originii pur latine a poporului român a început să fie considerată o eroare.

Începutul l-a constituit studiul lui B.P. Hasdeu din 1860, intitulat Pierit-au dacii? Autorul demonstra că Școala Ardeleană și continuatorii ei au făcut o interpretare forțată a izvoarelor antice, „împuținarea bărbaților” invocată de Eutropius fiind amplificată în mod abuziv în sensul exterminării unui neam întreg. Dacii nu au pierit, era concluzia lui Hasdeu și nici colonizarea nu a însemnat o infuzie de romani puri, ci de cele mai diverse origini. Rezulta așadar că poporul s-a format din câteva elemente  din care nici unul nu a fost predominant. Hasdeu a demonstrat apoi printr-o serie de lucrări bine argumentate că substratul dacic al poporului român nu poate fi contestat.

Hasdeu a formulat și teoria circulației cuvintelor, arătând că structura unei limbi nu este dată de numărul brut al cuvintelor ci de circulația acestora, deoarece sunt cuvinte aproape uitate depozitate în dicționare, altele însă folosite de nenumărate ori. El a demonstrat că slavismele din limba română, cu toate cu nu sunt puține, în circulația lor, adică în activitatea vitală a graiului românesc, ele se pierd aproape cu desăvârșire față de latinisme. Tot el a precizat că se pot alcătui fraze întregi numai cu cuvinte din limba latină, dar nici o propoziție cu cuvinte exclusiv de alte origini.

Cu toate acestea, viziunea dominantă a istoricilor rămânea pe susținerea faptului că dacii au avut o pondere limitată în sinteza românească. Pe această linie s-au situat Grigore Tocilescu, Dimitrie Onciul și chiar A.D. Xenopol și Nicolae Iorga.

Cel care a reușit să fixeze sinteza daco-romană într-un echilibru perfect a fost marele arheolog Vasile Pârvan, care prin temeinicia informației – atât literară, cât și arheologică – a demonstrat că românii sunt în cel mai înalt grad și daci și romani. Mai târziu, în 1935, C.C. Giurescu susținea că majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii și că romanismul a biruit în Dacia fiindcă el a câștigat pe autohtoni.

Evidențierea locului dacilor a cunoscut și forme exagerate în care Dacia înainte de cucerirea romană a fost centrul unei mari civilizații. Astfel, Nicolae Densușianu în lucrarea apărută postum în 1913, Dacia preistorică de 1200 de pagini, reconstituia istoria unui presupus „imperiu pelasgic”, care pornind din Dacia cu 6000 ani î.Hr., s-ar fi întins pe o mare parte a globului. Densușianu susținea că de la Dunăre și Carpați s-a revărsat civilizația asupra celorlalte părți ale lumii. De aici ar fi pornit spre Italia și strămoșii romanilor, iar limba dacă și limba latină nu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Istoricul ajungea la concluzia că limba dacă nu datora nimic latinei, fiind transmisă din timpuri imemoriale, ceea ce explică factura sa deosebită față de limbile romanice occidentale. În perioada interbelică, teza lui Densușianu a fost preluată și dezvoltată de câțiva istorici amatori naționaliști.

În etapa prosovietică a comunismului din România, influența slavă a fost exagerată, cu toate că romanitatea românilor nu a fost negată. Mihail Roller, istoricul de casă al perioadei staliniste, a orientat cercetarea spre evidențierea rolului statului kievean în formarea statelor medievale românești.

Istoriografia de după 1989 a readus echilibrul în problema romanității românilor. Importantele sinteze de istorie publicate îndeosebi după 1996 au evidențiat cu argumente solide romanitatea românilor. O analiză extrem de onestă a fost realizată de istoricul Lucian Boia în lucrarea Istorie și mit în conștiința românească. Acesta susține că „singura raportare incontestabilă la origini este oferită până la urmă de limbă. Esența romanică a limbii române, la care se adaugă numele de român, înclină într-un sens balanța spre romani.”


sursa: Felicia Adăscăliţei, Liviu Lazăr, Istorie. Manual pentru ciclul superior al liceului – clasa a XII-a, Deva, Editura Corvin, 2007, p. 22-23

2 responses

  1. Printre alte mentiuni ale prezentei valahilor in zona nord dunareana se numara: exemple fara o ordine cronologica

    Scrierile cartografului armean Chorenatsi, cel care in secolul a IX-lea pomeneste prezenta Tarii Balakilor (Blahilor) in nordul Dunarii;

    Scriitorul bizantin Kinnamos, care in 1167 vorbeste despre valahi ca despre colonistii romani;

    Preotul Goderfius von Viterbium, cel care in 1120, in “Gesta Henrici”, pomeneste Blachina – Tara Blahilor – printre cuceririle Romei;

    Literatul persan Gardizi, care in secolul al XI-lea mentioneaza prezenta unui popor crestin de origine latina, situat intre neamurile rusilor, bulgarilor si ungurilor; cca 1050-1094 scrisa in nord estul PERSIEI

    Cronica imparatului german Friederic Barbarossa, cel care aminteste existenta unei tari numite Walahia intre Muntii Carpati si Dunare; anii 1194-1250

    Cronica turceasca din secolul al IX-lea, Ogusmane, care mentioneaza existenta unei tari a valahilor, situata la nordul Dunarii si la nordul Marii Negre, pana la Nipru; Ea cuprinde istoria popoarelor turcice din sec. VII î.Hr. până în anul 1035. E scrisă în vechea limbă turcească geagatai in cca. 839, cu litere arabe-rescrisa de Abu al-Ghazi Bahadur Han

    Mentiunea din cronicile khazare a Tarii Ardil – Ardeal – nume preluat de triburile ungare si transformat in Erdely sec. 7-cu mult inainte de maghiari! . In 960 apare din nou aceeasi denumire –TARA BOGATA AUR –ARGINT in scrisoarea regelui chazar iosif catre rabinul de Cordoba
    ADAUGARI
    Istoricul grec Zosimos mentioneaza, de asemenea, in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma
    Prima atestare a limbii romane dateaza din anul 587 si se refera la expresia rostita de un soldat bizantin in timpul luptelor cu avarii. Cuvintele „Torna, torna, fratre” insemnand „ intoarce-te intoarce-te frate” par sa fie prima mentiune cunoscuta privitoare la limba romana.
    679-GEOGRAFUL DE LA RAVENA-COSMOGRAFIA-DACIA CA PATRIE A DACILOR
    Insemnarea de la manastirea Castamonitu ( sec VIII) ii aminteste pe vlaho-rinchini.

    In Cronica Diocezei Salzburg (871) se aminteste ca hunii i-au impins sau presat pe daco-romani, pe gotii si pe gepizi, dar unii dintre acestia, gepizii, si azi mai sunt acolo – „Huni … expulerunt Romanos et Gotos ei Gepidos. De Gepides autem quidam adhunc ibi resident”.8 Nu poate fi vorba de expulzare in secolul al V-lea.
    Imparatul Constantin cel Mare 306-337, initiaza construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romana, precum si o campanie de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian.
    Nu trebuie uitat nici imparatul Galerius (293-311), imparat roman de oricine dacica, nascut, se pare, la sudul Dunarii, din tata trac si mama „transdanubiana”, termen referitor la fosta populatia daca din provincia cu acelasi nume
    Nu mai putin importanta este marturia ambasadorului bizantin, Priscus Panites, la curtea regelui hun Atilla cca. 395 – 453 . Scriitorul Priscus Rhetor ambasadele , care-l insotea pe generalul Maximin in satul lui Atila in anul 448 scrie: „Hunii … se silesc sa invete limba gotilor si ausonilor”6 -adica a daco-romanilor autohtoni.
    Acesta mentioneaza pe langa prezenta hunilor in Pannonia si populatia autohtona, pe care o numeste barbara:
    (GETII DACO ROMANII)
    Acesti volochi – din anul 898, despre care aminteste cronicarul Nestor, – nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wälsche, ci vlahi, urmasi ai marii si stravechii semintii de popoare a tracilor, dacilor si getilor” lamureste istoricul german Schölzer in Russische Annalen6.
    GEOGRAFIA UNIVERSALA HUDUD-ALAM anul cand a fost scrisa 982 Geografia universală HUDUD-AL-ALAM („Hotarele lumii” după „Tradiţia istorică despre întemeierea Statelor Româneşti”, Gh. Brătianu, Chişinău, 1991)
    Renumitul istoric şi martir Gheorghe Brătianu scrie, după geograful afgan: „ţara locuită de madjgharî se mărgineste la răsărit cu munţi, la apus şi miazănoapte cu ţinuturi locuite de Rus, miazăzi cu neamul creştin V.n.nd.r., care sunt oameni slabi şi sărmani, lipsiţi de averi. Mirvăt sunt vecini cu munţii V.n.nd.r. şi se întind de la ei pînă în ţara pecenegilor şi la Marea Neagră ”
    In secolul al X-lea, inainte de schisma bisericii crestine, era la Balgrad (Alba Iulia) o dioceza condusa de Ieroteu subordonata patriarhului Theophlactos din Constantinopol10
    Belizariu, vestitul general al lui Iustinian, învingîndu-i pe aşa-zişii goţi în Italia, îşi ia titlul triumfal de GETICUS MAXIMUS.
    505(?)-565) a fost unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Bizantin și unul dintre cei mai faimoși generali din istorie. A reprezentat elementul-cheie in planul Împăratului Iustinian I de recucerire a Imperiului Roman de Apus, ce fusese pierdut barbarilor cu un secol în urmă.
    Referitor la dl. Boia si Djuvara acompaniati de oltenasul GOOD POINT -CIOROIANU este de prisos sa vorbim. Acestia reprezinta opinii doar pt bani insa cunostinte temeinice nu pe sarite sau selective nu au valoare . Dl IOAN COJA ARE MULT MAI BUNE ASEZATE ARGUMENTELE ISTORICE PE O BAZA LOGICA FARA A ALTERA FONDUL ISTORIC TRACO GETO DAC VALAH ROMAN,. DANSUL NU MARSEAZA EXCLUSIV PE GETO DACI SUTA LA SUTA INSA NU OMITE ACEST ASPECT CUM DOMNII MENTIONAT MAI SUS EMIT OPINII GEN ; BASARAB -ORIGINE CUMANA-DJUVARA ,BOIA OMITE FONDUL GETO DACO ROMAN ,CIOROIANU APROBA ACESTE ASPECTE/OPINII F. CONCLUDENTE? . ESTE F. CLAR CA PE AMALGAMUL TRACO GETO DACO ROMAN A REZULTAT ASEZAT IN TIMP POPORUL ROMAN CU ORIGINI LATINE. Apropo referitor la DJUVARA AMINTITII DOAR …car n 89 iunie dorea ruperea Transilvaniei- din partea română, iniţial, şi-au pus semnătura pe acest document şase „români”, la care, ulterior, s-au mai adăugat şi alţii, inclusiv fostul rege al României, Mihai. Cei şase sunt următorii: Stelian Bălănescu (din partea Cercului Român din RFG), Mihnea Berindei (vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – LDHR), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea, vicepreşedinte al LDHR), Mihai Korne (director al revistei „Lupta”), Ion Vianu (reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia), Dinu Zamfirescu (membru al Biroului LDHR, membru al Partidului Naţional Liberal). Printre cei care şi-au pus, ulterior, semnătura sunt de nominalizat: Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Doru Braia , ADICA FAPTE ISTORICE DOVEDITE rezultatul……Semnatarii doreau Transilvania pt Regele Mihai.
    Este bine ca Presedintele DEORGE BUSH SR a fost pe post de ECATERINA CONACHI deoarece a demontat actiunea semnatarilor acelui demers in frunte cu Regele Mihai -ZIS SI CAIMACAMUL VOGORIDE care cu cohorta de laudaci doreau un alt RAPT DIN TERITORIUL ROMANILOR.
    Domnii Cioroianu si Boia se multumesc cu ceva KOSONI,o simpla opinie la fel ca si articolele dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: