Ludovic al XVI-lea – Regele decapitat

Ludovic XVI executieLudovic al XVI-lea, regele Franței, era moștenitorul unei stirpe care de mai bine de zece secole edificase și guvernase acest regat al florilor de crin, și care, prin grația lui Dumnezeu, făcuse din el una dintre cele mai puternice țări din lume.

Dar în această dimineață de luni 21 ianuarie 1793, la patru luni bătute pe muchie după proclamarea republicii, pe 21 septembrie 1792, Ludovic al XVI-lea nu mai e decât Ludovic Capet, fost rege al francezilor. Îl vor tăia în două, separând ireversibil trupul regelui de cel al națiunii.

Când, după un moment de ezitare, Ludovic coboară dintr-o trăsură mare, verde, care s-a oprit în Piața Revoluției, piața Ludovic al XV-lea până mai ieri, vede întâi șirurile de soldați, gărzile naționale și cavalerii, apoi marea de oameni care a invadat piața.

E frig. Regele va fi decapitat.

Ludovic vede eșafodul, ghilotina înălțată între soclul statuii din centrul pieței și Champs-Elysees. Vede cuțitul, montanții care vor ghida tăietura oblică, scândura de care îi vor lega trupul, care va bascula în momentul căderii lamei.

Face un pas înapoi când călăul Samson și cele două ajutoare se apropie. El este regele. Oamenii nu pot decide asupra lui, doar Dumnezeu are această putere. Comiți un sacrilegiu dacă îl atingi cu mâna.

Își scoate singur haina și gulerul, păstrând doar o simplă vestă de molton alb.

Îl respinge încă o dată pe Samson. Nu vrea să i se paie părul, nici să i se lege mâinile. Totuși, i se leagă funia în jurul încheieturilor de la mâini. Pentru ceilalți, el nu mai este decât Ludovic Capet, declarat de către Convenție „vinovat de conspirație contra națiunii și de atenat la siguranța generală a Statului.” Tot ea a decis că „Ludovic Capet va primi pedeapsa cu moartea.”

Călăul Samson îl împinge pe Ludovic Capet, fostul rege al Franței, spre scara ce duce la ghilotină. Ludovic se clatină, apoi refuză orice ajutor și urcă singur cele cinci trepte spre eșafod.

Ludovic stă cu fața la ghilotină și domină mulțimea, deasupra căreia se rostogolește răpăitul tobelor. Se smulge dintr-o mișcare din mâinile călăului și ale ajutoarelor sale. Strigă, întors către mulțime:

„Popor, mor nevinovat! Îi iert pe autorii morții mele. Îl rog pe Dumnezeu ca sângele pe care îl vărsați să nu cadă niciodată asupra Franței.”

Samson îl apucă, îl trage înapoi.

Călăilor le mai spune:

„Domnilor, nu sunt vinovat de crimele de care sunt acuzat. Sper ca sângele meu să cimenteze fericirea francezilor.”

Samson ezită. Ludovic se zbate. Este bruscat. Scândura basculează:

„Se aude un strigăt cumplit pe care cuțitul îl curmă.”

Samson prinde de păr capul lui Ludovic, îl zgâlție, îl arată poporului. Se aud strigăte:

„Trăiască națiunea!”, „Trăiască republica!”, „Trăiască egalitatea!” „Trăiască libertatea!”.

În jurul eșafodului se dansează farandola. Câțiva bărbați și câteva femei se apropie de ghilotină, se întind să-și înmoaie batistele, țoalele, în sângele lui Ludovic Capet, fost rege al Franței. Flutură trofeele roșii.


sursa: Max Gallo, Revoluția franceză, vol.I – Poporul și regele, trad.: Rodica Frățilă, București, ALLFA, 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: