Legenda lui Heracle. (III) Ultimele aventuri ale eroului

herculeO dată terminate cele douăsprezece munci, Heracle nu s-a mai aflat în slujba lui Euristeu şi s-a întors la Teba. Eroul i-a dat-o de soţie lui Iolau, prietenul credincios care îi mâna carul, pe propria sa soţie, Megara, el dorind-o pentru sine pe Iole, fiica lui Euritos, regele cetăţii Ehalia din insula Eubeea. Suveranul promisese mâna Iolei celui care avea să-i învingă pe el şi pe fiii săi în întrecerea de tras cu arcul. Heracle i-a învins, dar Euritos şi fiii săi nu au vrut să-şi ţină făgăduiala, pentru că Heracle îşi omorâse copiii născuţi de Megara. Doar unul dintre fiii lui Euritos, Ifitos, a fost de partea lui Heracle, însă eroul l-a ucis într-un acces de nebunie (Homer, Odiseea, 21.28). Nebunia a fost urmată de boală; oracolul din Delfi a spus că Heracle avea să se vindece numai dacă va lucra timp de trei ani şi îi va da lui Euritos bunurile câştigate, drept răscumpărare pentru moartea fiului său.

Poate că acum are loc disputa dintre Heracle şi Apollo pentru tripodul din Delfi. Apollo şi Heracle, ambii fiii lui Zeus, sunt reprezentaţi în numeroase picturi pe vase şi în sculptură în timp ce îşi dispută simbolul oracolului din Delfi. Poate pentru că Heracle voia să-şi facă un oracol în altă parte, poate pentru că a intrat în sanctuar deşi era vinovat de uciderea lui Ifitos, a fost alungat și urmărit de Apollo. Acesta din urmă a câştigat disputa, iar Heracle s-a supus oracolului şi a devenit timp de trei ani sclavul Omfalei, regina din Lidia.

Sclavia lui Heracle la curtea Omfalei ne duce cu gândul la mitul unei figuri divine feminine de origine orientală alături de care se afla un consort de rang inferior. Scriitorii târzii zăbovesc asupra descrierii vieţii pe care Heracle o ducea alături de regină, torcând lână (Ovidiu, Heroidele, 9.73), făcând alte munci femeieşti şi îmbrăcându-se ca femeile. Potrivit altor versiuni, în această perioadă Heracle a făcut numeroase fapte eroice: i-a capturat pe Cercopi, l-a înfruntat pe Sileu, a luptat împotriva lui Litierses, a întreprins o expediţie în Colhida, când i-a întâlnit pe Argonauți, a luat parte la vânătoarea calidoniană şi l-a întâlnit pe Tezeu când a acostat în Corint, venind de la Trezena.

La sfârşitul perioadei de sclavie, Heracle a pornit război împotriva Tebei, a cucerit cetatea şi l-a omorât pe regele Laomedon, cruţându-l însă pe fiul acestuia, Podarces, cunoscut ulterior ca Priam. Din aceeaşi perioadă datează Gigantomahia, când zeii i-au cerut lui Heracle să-i ajute în lupta împotriva giganţilor.

Plecând apoi în Calidon, a luat-o de soţie pe Deianira, fiica lui Oeneu, după ce s-a luptat cu Aheloos pentru ea. După numai trei ani însă, în timpul unui banchet, Heracle l-a ucis din greşeală pe Eunomos, care era rudă cu Oeneu. După lege, Heracle a trebuit să plece din Calidon, împreună cu soţia sa. În timpul peregrinărilor lor, Heracle şi Deianira au ajuns pe malul râului Evenos, unde, în schimbul unei mici sume, centaurul Nesus îi ajuta pe cei ce voiau să ajungă de partea cealaltă. Heracle a traversat singur râul, dar Deianira i-a cerut ajutorul lui Nesus; acesta a încercat să o violeze, iar Heracle, auzind strigătele, a slobozit o săgeată, nimerindu-l pe centaur în inimă. Înainte de a muri, Nesus a sfătuit-o pe Deianira să-i adune sângele, care avea să-i garanteze dragostea veşnică a soţului său.

Mai târziu, Heracle a pornit război împotriva Ehaliei şi a regelui Euritos. După ce a cucerit cetatea şi i-a ucis pe fiii regelui, eroul a luat-o cu sine pe Iole, pentru care se luptase odinioară. Prezenţa Iolei alături de Heracle a stârnit gelozia Deianirei, care, pentru a-l recuceri, a ales momentul în care eroul a ridicat un templu în cinstea lui Zeus pe un promontoriu din insula Eubeea şi i-a cerut credinciosului Licas sau Lihas să-i aducă un veşmânt potrivit pentru a celebra sacrificiul. Deianira a pus să i se dea o cămaşă pe care o înmuiase în sângele lui Nesus, dar pentru că centaurul fusese rănit de săgeata otrăvită a lui Heracle, imediat ce pânza a atins trupul eroului a început să-i provoace chinuri îngrozitoare. Încercând să-şi scoată cămaşa, Heracle a smuls bucăţi din propriul său trup; aşa l-a văzut Deianira, care, disperată, înţelegând ce făcuse, s-a sinucis.

Heracle i-a poruncit fiului său mai mare, Hilos, să se căsătorească cu Iole imediat ce va deveni adult; apoi s-a urcat pe muntele Oeta, a ridicat un rug de lemn, pe care s-a aşezat, şi a poruncit să i se dea foc. Porunca i-a fost îndeplinită de Filoctet. Când flăcările erau gata să-l cuprindă, asupra muntelui s-a abătut o furtună; deasupra eroului a coborât un nor care l-a dus în Olimp, în împărăţia zeilor, unde s-a bucurat de nemurire, s-a împăcat cu Hera şi s-a căsătorit cu fiica acesteia, Hebe. Sfârşitul aventurilor pământeşti ale lui Heracle a permis ca el să fie venerat atât ca erou, cât şi ca zeu.

*****

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: