Hannibal – Spaima Romei. (V) Drumul spre est

hannibal alpiÎn anul 218 î.Hr. Roma a ales doi noi consuli. Pregătirile de război împotriva lui Hannibal sunt în curs. Unul din consuli, Tiberius Sempronius, ajunge cu legiunile sale în Sicilia şi face de acolo pregătiri pentru invadarea Africii de Nord. Războiul Romei vizează centrul puterii adversarului. Publius Cornelius Scipio, cel de al doilea consul, pleacă cu 60 de corăbii de război din Pisa spre Iberia. Prima escală o face în localitatea grecească Massilia, Marsilia de azi.

Între timp Hannibal a traversat Pirineii prin „pasul lui Heracles“ şi se apropie cu imensa lui oaste de delta Ronului. Ţinutul mlăştinos este foarte întins, pe mulţi kilometri, până la Massilia. O lume complet străină pentru soldaţii din Africa şi Iberia. Ei merg în susul râului şi ajung într-un loc unde localnicii îşi oferă serviciile ca să-i treacă apa cu pirogi şi bărci de pescari. Cum să fie trecuţi peste râu 50.000 de oameni? Şi cum să ajungă pe celălalt mal caii şi elefanţii? În plus, pe malul estic al Ronului a apărut o oaste celtică, duşmană. Ea era mult inferioară celei a cartaginezilor, dar pentru celţi ar fi fost simplu să lovească fiecare barcă în timpul traversării. Hannibal a ordonat o pauză.

Polybios scria că Hannibal a tăcut totul pentru a crea raporturi de prietenie cu locuitorii de pe celălalt mal. Le-a cumpărat bărcile, mai mici sau mai mari; erau foarte multe deoarece locuitorii se ocupau cu negoţul pe apă. În plus a mai luat şi lemn de la ei, din care, în două zile, s-au făcut multe alte bărci. Puteau începe traversarea, dar celţii continuau să fie pe celălalt mal. În cea de a treia noapte de la sosire, Hannibal a trimis o unitate de călăreţi în susul râului. Aceasta a traversat apa pe ascuns şi s-a deplasat pe cealaltă parte spre sud. Cu ajutorul fumului au semnalizat că sunt pregătiţi. Atacul a fost condus chiar de Hannibal. Celţii au fost loviţi din două părţi şi nu le-a mai rămas decât fuga. Abia acum au fost aduşi elefanţii pentru traversare. Polybios notează că unii s-au aruncat în apă de frică. Chiar şi conducătorii lor şi-au pierdut viaţa, în timp ce elefanţii erau salvaţi. Din cauza mărimii lor şi a trompei – pe pare o tineau ridicată peste apă ca să poată respira – animalele rezistau, dar trebuiau să fie mereu încurajate.

Publius Cornelius Scipio se afla cu armata lui încă la Massilia. Ştia că „Hannibal trecuse Pirineii şi că înaintează neaşteptat de repede. Împreună cu fratele lui, Cnaeus, pune la punct acţiunile viitoare. Se întreba dacă să se ţină după planurile lor sau să încerce, cu ajutorul celţilor, să îl oprească pe Hannibal pe Ron? Când meditau, au aflat că Hannibal trecuse Ronul cu bine. O unitate de călăreţi numidieni fusese implicată într-o ciocnire. Ambele părţi au avut pierderi grele şi au revenit în taberele lor pentru a da de veste. Scipio a înţeles limpede că Hannibal va încerca ceea ce părea de necrezut: să traverseze Alpii şi să atace Roma de la nord. Cu sufletul îndoit, decide să îl urmărească pe Hannibal şi revine după trei zile la Massilia, apoi trece cu jumătate de oaste în Italia. Senatul Romei trebuia informat cât mai repede despre această invazie.

Dacă Hannibal ar fi ajuns cu corăbiile lui de război în Sicilia sau în Italia de sus, de unde să fi atacat Roma, povestea ar fi fost banală. Ar fi fost un comandant de oşti ca mulţi alţii şi ar fi rămas ca atare în istorie. Ceea ce i-a impresionat pe poeţii antici a fost trecerea Alpilor, care l-a costat, ca şi pe zeul Heracles, sacrificii uriaşe, pentru ca apoi să se îndrepte spre Roma. În biografiile oamenilor celebri, Cornelius Nepos (100-25 î.Hr) scrie: „Hanibal a ajuns la munţii Alpi, care despart Italia de Galia şi peste care nimeni nu trecuse înaintea lui cu o oaste, afară de grecul Heracles, şi de aceea se şi numesc astăzi Alpii greci. A doborât popoarele din Alpi care au încercat să-l oprească să treacă munţii; a trecut prin locuri neumblate, deschizând drumuri şi a făcut căi atât de bune, încât să poată merge pe elefanţi încărcaţi cu poveri, pe unde înainte abia se putuse târî un singur om fără arme.“

hannibal in alpi

Finele lunii octombrie 218 î.Hr.: s-a parcurs mai mult de jumătate de din drumul prin Alpi. După experienţa atacului celţilor, care a costat multe vieţi, Hannibal modifică planul de marş. Trupele de aprovizionare, cele mai lente şi mai vulnerabile, trec în mijloc şi sunt asigurate pe toate flancurile. După patru zile, această măsură de precauţie s-a dovedit vitală. Cartaginezii s-au ciocnit cu un alt trib celtic, care le-a propus pacea cu ramuri de măslin. Ei vor chiar devină călăuze şi să aprovizioneze armata. Dar Hannibal este neîncrezător. Drumul indicat de autointitulatele călăuze duce într-o râpă adâncă, iar dintr-o dată asupra armatei încep să se prăbuşească pietre aruncate de sus. Celţii nu sunt interesaţi de o luptă cu Hannibal, ci de imensele bogăţii pe care le au: cai, animale grele de lucru, alimente, arme – întreaga aprovizionare a marii oşti. Şi de această dată Hannibal i-a învins pe duşmani. Cel mai mare avantaj l-au avut elefanţii, căci duşmanul nu a îndrăznit să se apropie de coloanele lor de frică, nota Polybios.

În ziua următoare primii soldaţi ating, în sfârşit, punctul cel mai înalt al pasului. O prezentare glorificatoare contemporană îl arată pe Hannibal cum indică ofiţerilor săi, fără a fi marcat de greutăţile deplasării, cu un gest larg, drumul spre „pământul făgăduit“ – Italia. Înconjurat de stegari, trompeţi şi ofiţeri, Hannibal este încrezător. După coborârea în valea râului Pad, Roma este ca şi cucerită – cel mult două bătălii şi ei vor fi stăpânii lumii.


sursa: Heiner Stadler, Hannibal – Spaima Romei în Hans-Christian Huf, Sfinx – Tainele istoriei, I-II, Traducere din limba germană de Magda Petculescu, Bucureşti, SAECULUM I.O., 2001

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: