Arhive lunare: ianuarie 2015

Marile dregătorii ale Moldovei şi Ţării Româneşti. (I) Marele ban al Olteniei

Anton_Chladek_-_Marele_Ban_Teodor_Vacarescu_FurtunaÎn secolul XVII, marii dregători din Moldova erau, după relatările lui Miron Costin şi D. Cantemir, în număr de 8 : 1) logofătul; 2) vornicul de Ţara de Jos; 3) vornicul de Ţara de Sus; 4) hatmanul; 5) postelnicul; 6) Spătarul; 7) paharnicul; 8) vistiemicul. În Ţara Românească marii dregători care participau la sfatul de taină al domnului erau în număr de 12 : 1) banul; 2) vornicul; 3) logofătul; 4) spătarul; 5) vistiernicul; 6) comisul; 7) stolnicul; 8) paharnicul; 9) postelnicul; 10) clucerul; 11) slugerul; 12) pitarul.

BANUL – mai exact marele ban al Olteniei, era cel mai important dregător al Ţării Româneşti, singurul care putea osândi la moarte. Apărea întotdeauna în fruntea divanului şi, după cum rezultă din hrisoavele domneşti care-l menţionau ca martor, stătea aproape tot anul la curtea domnului. Judeca şi închidea pe vinovaţi, acorda acte de întărire a proprietăţii, care erau confirmate, de obicei, de către domn. Comanda oştile domneşti din Oltenia, avea o curte proprie şi înlocuitor (ispravnic) la Craiova în vremea cînd se afla pe lângă domn, apoi subordonaţi în judeţele oltene, care-i îndeplineau poruncile. Se afla în fruntea boierilor cărora le revenea sarcina de a conduce ţara în lipsa domnului.

Continuă citirea →

Avea să se întâmple şi ceva bun!

casatoriePovesteşte Isaac Asimov: “… a venit 30 noiembrie 1973, ziua căsătoriei noastre. Pentru a preveni orice întreruperi în timpul slujbei, Janet a pus receptorul telefonului deoparte. După încheierea scurtei ceremonii, a aşezat receptorul la loc în furcă. Telefonul a sunat imediat şi Janet a fost anunţată că Houghton Mifflin avea să-i publice romanul. A fost o zi de dublă fericire.

Obişnuiesc să spun că, după ce a vorbit la telefon, Janet ar fi exclamat: „În sfârşit! Ştiusem că azi avea să se întâmple şi ceva bun!”. 🙂

Evident, n-a afirmat aşa ceva; este invenţia mea, dar întotdeauna stârneşte râsete.”

*****

sursa: Isaac Asimov, Autobiografie, trad: Mihai-Dan Pavelescu, Bucureşti, Teora, 1997

Legenda lui Horaţiu Cocles

cocles horatiuHoraţiu Cocles. Erou celebru din vechile legende romane; numele său înseamnă „Horaţiu cel cu un singur ochi”. Celebritatea i se datorează faptului de a fi apărat de unul singur podul Sublicius de pe râul Tibru, din Roma, în faţa întregii armate etrusce a lui Porsenna.

Pus să păzească podul împreună cu S. Lartius şi T. Herminius, el a respins atacurile inamicului în timp ce în spatele său romanii pregăteau distrugerea podului. Când totul era aproape terminat, înainte ca podul, distrus, să se prăbuşească, Horaţiu a rămas singur, fără cei doi camarazi, iar în momentul prăbuşirii s-a  aruncat în râu şi a ajuns înot în cetate, scăpând teafăr dintr-o ploaie de săgeţi inamice. În onoarea sa a fost ridicată o statuie, iar lui i s-a dat atâta pământ cât a putut ara într-o zi.

Continuă citirea →

Viaţa Cleopatrei. (II) Iubita lui Marc Antoniu

antoniu cleopatraÎn timpul Bătăliei de la Philippi din 42 î.Hr., împotriva asasinilor lui Caesar, Marc Antoniu a devenit urmaşul lui Caesar – sau cel puţin aşa părea, întrucât strănepotul şi moştenitorul lui Caesar, Octavian, era doar un tânăr bolnăvicios. Antoniu, acum stăpân al teritoriilor de răsărit ale Romei, a trimis după Cleopatra ca să explice faptele petrecute după asasinarea lui Caesar. Cleopatra a pornit spre Tarsus, în Asia Minor, încărcată cu daruri, după ce îşi amânase plecarea pentru a-l face pe Antoniu să aştepte. A intrat în oraş pe râul Cydnus într-o corabie, îmbrăcată ca noua Isis. Antoniu, care se considera egal cu zeul Dionysos, a rămas fermecat. Uitând de soţia lui, Fulvia, plecată în Italia, unde încerca din răsputeri să apere interesele soţului ei în faţa ameninţării din ce în ce mai mari pe care o reprezenta tânărul Octavian, Antoniu s-a întors în Alexandria, unde a tratat-o pe Cleopatra nu ca pe o suverană „protejată”, ci ca pe un monarh independent.

În Alexandria, Cleopatra şi Antoniu au fondat o societate de „oameni neasemuiţi”, ai cărei membri trăiau, aşa cum au interpretat unii istorici, o viaţă de desfrâu şi de nebunie, sau o viaţă dedicată cultului zeului Dionysos, aşa cum au considerat alţi istorici.

În 40 î.Hr., Cleopatra a născut doi gemeni, pe care i-a numit Alexandru Helios şi Cleopatra Selene. Antoniu plecase din Alexandria spre Italia, unde a fost nevoit să facă o alianţă temporară cu Octavian. Conform acestui aranjament, s-a căsătorit cu sora lui Octavian, Octavia (Fulvia murise). Trei ani mai târziu, Antoniu şi-a dat seama că el şi Octavian nu aveau cum să ajungă vreodată la un acord.

Continuă citirea →