Hannibal – Spaima Romei. (I) Despre legende şi mituri

hannibal„Studiile multor cercetători ai antichităţii au creat o mare confuzie. Şi poate curând nu vom mai şti nimic, dacă ei vor continua astfel”. Aceste cuvinte îi aparţin scriitorului american Mark Twain şi au fost scrise la finele secolului trecut. Creatorul lui Hucklebeny Finn şi al lui Tom Sawyer şi-a petrecut copilăria într-o mică localitate pe Mississippi, purtând vestitul nume „Hanibal”.

O sută de ani mai târziu, din această ţară provine un film super răsplătit cu premii Oscar, ce narează povestea unui psihopat, mâncător de oameni: este vorba de „Tăcerea mieilor“, iar eroul principal se numeşte Hannibal Lecter – „Hannibal canibalul”.

La şcoală ni se spun poveşti zguduitoare despre cel care, bazându-se numai pe sine, a făcut puternica Romă să tremure; despre cel care a asistat netulburat la dispariţia a mii de soldaţi, căzuţi în crăpăturile gheţarului şi la prăbuşirea elefanţilor în prăpastiile Alpilor.

S-ar putea, oare, ca pentru noi legenda să aibă o importanţă mai mare – în ciuda inconsecvenţelor – decât rezultatele cercetării istorice? Poate că Mark Twain a avut dreptate! Să rămânem mai degrabă în sfera legendelor aventuroase, decât să ne batem capul cu cercetări, comparaţii, cifre şi date… Dificil este când nu le putem deosebi una de cealaltă: uneori legenda şi scrierea istorică par să se confunde. Un exemplu caracteristic în acest sens îl constituie povestea „celui mai mare şef de oşti” al tuturor timpurilor.

Există numeroase imagini ale lui Hannibal: copil depunând jurământul în templul din Cartagina, tânăr privind hotărât în zare, bărbat fioros sau genial stăpân de oşti. Un tablou al lui Tiepolo înfăţişează un Hannibal îngrozit de imaginea fratelui său decapitat, iar o ilustraţie franceză descrie în două faze momentul sinuciderii lui.

Toate imaginile au ceva comun: sunt produsul fanteziei generaţiilor ulterioare. Până astăzi nu s-a găsit o imagine autentică a lui Hannibal. Poate cea mai apropiată este o monedă punică: pe revers are un elefant african, iar pe avers profilul unui bărbat tânăr, cu părul cârlionţat, purtând pe frunte o cunună de frunze de laur, semnul victoriei. Ar putea fi imaginea lui Hannibal sau a zeului Melqart. Acest zeu, preamărit în mitologia iberică, celtică şi greacă, apropiat de Heracles, este socotit ocrotitorul lui Hanibal. Hannibal, ca model pentru reprezentarea unui zeu? El însuşi s-a comparat cu Heracles, iar transcrierea numelui nu înseamnă nimic altceva decât „favoritul zeilor“.

*****

sursa: Heiner Stadler, Hannibal – Spaima Romei în Hans-Christian Huf, Sfinx – Tainele istoriei, I-II, Traducere din limba germană de Magda Petculescu, Bucureşti, SAECULUM I.O., 2001

Anunțuri

Un răspuns

  1. Foarte interesante postarile! Multa stima !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: