Viaţa Cleopatrei. (II) Iubita lui Marc Antoniu

antoniu cleopatraÎn timpul Bătăliei de la Philippi din 42 î.Hr., împotriva asasinilor lui Caesar, Marc Antoniu a devenit urmaşul lui Caesar – sau cel puţin aşa părea, întrucât strănepotul şi moştenitorul lui Caesar, Octavian, era doar un tânăr bolnăvicios. Antoniu, acum stăpân al teritoriilor de răsărit ale Romei, a trimis după Cleopatra ca să explice faptele petrecute după asasinarea lui Caesar. Cleopatra a pornit spre Tarsus, în Asia Minor, încărcată cu daruri, după ce îşi amânase plecarea pentru a-l face pe Antoniu să aştepte. A intrat în oraş pe râul Cydnus într-o corabie, îmbrăcată ca noua Isis. Antoniu, care se considera egal cu zeul Dionysos, a rămas fermecat. Uitând de soţia lui, Fulvia, plecată în Italia, unde încerca din răsputeri să apere interesele soţului ei în faţa ameninţării din ce în ce mai mari pe care o reprezenta tânărul Octavian, Antoniu s-a întors în Alexandria, unde a tratat-o pe Cleopatra nu ca pe o suverană „protejată”, ci ca pe un monarh independent.

În Alexandria, Cleopatra şi Antoniu au fondat o societate de „oameni neasemuiţi”, ai cărei membri trăiau, aşa cum au interpretat unii istorici, o viaţă de desfrâu şi de nebunie, sau o viaţă dedicată cultului zeului Dionysos, aşa cum au considerat alţi istorici.

În 40 î.Hr., Cleopatra a născut doi gemeni, pe care i-a numit Alexandru Helios şi Cleopatra Selene. Antoniu plecase din Alexandria spre Italia, unde a fost nevoit să facă o alianţă temporară cu Octavian. Conform acestui aranjament, s-a căsătorit cu sora lui Octavian, Octavia (Fulvia murise). Trei ani mai târziu, Antoniu şi-a dat seama că el şi Octavian nu aveau cum să ajungă vreodată la un acord.

Întrucât mariajul său cu Octavia devenise ¡relevant, Antoniu s-a întors în răsărit şi a revenit la Cleopatra. Avea nevoie de sprijinul ei financiar pentru campania amânată din Parţia; în schimbul acestui sprijin, Cleopatra a cerut returnarea teritoriilor răsăritene ale Egiptului, inclusiv multe regiuni din Siria şi Liban şi chiar pădurile bogate de arbori de balsam din Ierihon.

Campania din Parţia a fost un eşec costisitor, ca şi cucerirea temporară a Armeniei. Cu toate acestea, în 34 î.Hr., Antoniu a sărbătorit întoarcerea victorioasă în Alexandria. Aceasta a fost urmată de sărbătoarea numită „Donaţiile de la Alexandria”. La Gymnasium au început să vină oameni de peste tot, pentru a-i vedea pe Cleopatra şi pe Antoniu, care stăteau pe tronuri de aur, aşezate pe o platformă de argint, alături de copiii lor, aşezaţi pe tronuri mai mici. Antoniu îl proclamase pe Caesarion fiu al lui Caesar – astfel demascându-l pe Octavian ca fiind copil nelegitim, adoptat de Caesar ca fiu şi moştenitor. Cleopatra a fost aclamată ca regină a regilor, iar Caesarion ca rege al regilor. Lui Alexandru Helios i s-au dat Armenia şi teritoriile de dincolo de Eufrat, iar fratele său mai mic, Ptolemeu, a primit teritoriile din vestul Eufratului. Sora băiatului, Cleopatra Selene, avea să stăpânească Cyrenaica.

Pentru Octavian, care se afla la Roma, era limpede că Antoniu voia ca marea sa familie să stăpânească lumea. Octavian a confiscat testamentul lui Antoniu (sau ceea ce susţinea el că este testamentul lui Antoniu) din Templul Vestalelor, cărora le fusese încredinţat, şi a dezvăluit poporului roman că Antoniu nu numai că dăduse teritorii romane unei femei străine, ci că voia şi să fie îngropat alături de ea în Egipt. În curând s-a răspândit zvonul că Antoniu avea de gând să transfere capitala de la Roma la Alexandria.

Antoniu şi Cleopatra şi-au petrecut iarna dintre 32-31 î.Hr. în Grecia. Senatul roman l-a privat pe Antoniu de posibilitatea de a primi funcţia de consul anul următor, apoi a declarat război Cleopatrei. Bătălia navală de la Actium, în care Octavian s-a confruntat cu forţele unite ale lui Antoniu şi ale Cleopatrei, pe 24 septembrie 31 î.Hr., a fost un dezastru pentru egipteni. Antoniu şi Cleopatra au fugit înapoi în Egipt, iar Cleopatra s-a retras în mausoleul ei, în vreme ce Antoniu a plecat la luptă pentru ultima dată. Primind falsa veste că murise Cleopatra, Antoniu s-a aruncat în propria sabie. Într-un ultim act de iubire, a cerut să fie dus la mausoleul Cleopatrei, unde a murit, după ce a implorat-o să încheie pace cu Octavian.

Cleopatra l-a îngropat pe Antoniu, şi apoi s-a sinucis. Felul în care a murit nu este prea clar, deşi scriitorii clasici credeau că se lăsase muşcată de un şarpe, simbol al regalităţii divine. Avea 39 de ani, domnise timp de 22 de ani şi fusese partenera de viaţă a lui Antoniu timp de 11 ani. Au fost îngropaţi împreună, aşa cum doriseră amândoi, iar cu ei a intrat în pământ şi republica romană.

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, coord.: Ilieş Câmpeanu, Cornelia Marinescu, vol.4, Bucureşti, Ed. Litera, 2010, p.98

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: