Livia Augusta – Femei vestite din lumea antică (partea a treia)

livia augustaCu toate înfrângerile şi dezamăgirile pe care le suferea la palat, Livia continua să lucreze mână în mână cu soţul său. Colabora la legea privitoare la obligativitatea căsătoriei şi ajută material copiii familiilor senatoriale sărăcite. Participă cu aceeaşi discreţie la treburile politice, exercitând cîte o dată o influenţă sănătoasă asupra hotărârilor lui Augustus. Datorită ei a fost graţiat Cn. Cornelius Cinna, participant la o conjuraţie. Nu putea însă avea o înrâurire decisivă asupra soţului nici în probleme politice şi nici în viaţa de familie. Toate căsătoriile şi divorţurile le hotăra împăratul. Întâmpina cu mare satisfacţie atitudinea favorabilă a lui Augustus faţă de fiii săi, Tiberius şi Drusus, cărora le încredinţa importante comandamente militare şi demnităţi în viaţa administrativă.

Începând cu anul 11 î.e.n., viaţa Liviei fu întristată de evenimente nefericite. Pierdu pe fiul său Drusus, în vârstă de 30 de ani, mort la Rin în urma unei căderi de pe cal. Împreună cu Augustus, a plecat în plină iarnă (9 î.e.n.) ca să întâmpine la Ticinum, în câmpia Padului, cortegiul funerar al lui Drusus, înmormântat cu mari onoruri la Roma. Durerea doliului nu o aruncă în singurătatea casei, cum se întâmplase odinioară cu Octavia. Ca să-şi stăpânească durerea de mamă, găsi consolare în filozofie, discutând cu filozoful curţii, Areios, despre rostul vieţii şi al morţii. Primi în casa sa pe Antonia, văduva lui Drusus, şi se ocupă de educaţia nepoţilor săi, dintre care cel mai dificil se arăta Claudius, viitorul împărat. Augustus şi senatul se străduiră să o consoleze pe Livia prin diferite onoruri acordate defunctului său fiu sau chiar ei, în viaţă.

La Rhodos, Tiberius locuia într-o casă modestă de ţară, ca cel mai umil cetăţean, vizita gimnaziile oraşului, fără lictori şi portar la uşă. Zilnic discuta cu grecii pe picior de egalitate. În timp ce fiul său ducea această viaţă retrasă şi incompatibilă cu rangul său, mama sa, Livia şi cumnata sa Antonia vegheau şi pândeau la Roma o ocazie favorabilă pentru a lovi în Iulia şi a-l readuce pe Tiberius din exilul disperat ce şi—l crease el însuşi.

Antonia, fiica Octaviei şi a triumvirului Marcus Antonius, a fost cea mai nobilă figură feminină din istoria tragică a primilor împăraţi. Virtuoasă, modestă, serioasă, frumoasă şi echilibrată, luptase pentru bună înţelegere şi securitate în familia lui Augustus. Căsătoria ei cu Drusus fusese un luminos model de fidelitate şi dragoste, devenite proverbiale. Refuză să se remărite, preferând să trăiască alături de soacra sa Livia, într-o văduvie austeră. În vilele din Roma sau din Bauli se preocupa numai de creşterea fiilor săi Germanicus, Livilla şi Claudius. Antonia avea mare simpatie pentru Tiberius. Era deci de aşteptat ca, acum, în alianţă cu Livia, să se îngrijească de soarta cumnatului său.

La Roma însă, timpul lucră în favoarea Iuliei şi a fiilor săi, care căutau să arunce diferite calomnii asupra celui din Rhodos, aflat acolo de patru ani. Dar o femeie abilă ca Livia nu se dădea uşor bătută. Pe seama Iuliei întocmise un adevărat „dosar”. Într-o bună zi, Livia veni în faţa lui Augustus şi-i puse sub ochi o serie de acuzaţii teribile, întărite prin probe, în ceea ce priveşte adulterele Iuliei. Livia susţinea aceste acuzaţii, nu ca o intrigantă, ci pe baza legii din anul 18 î.e.n., denumită lex Iulia de adulteriis care îngăduia oricărui cetăţean să denunţe o soţie infidelă, când bărbatul ei era absent. A fost o nemaipomenită durere pentru împărat — trist, umilit ca părinte şi pătat în ceea ce priveşte calitatea sa morală de şef al statului. Ancheta care fu ordonată imediat confirmă punct cu punct acuzaţiile aduse de soacră nurorii. Anchetatorii au mai aflat că printre cei ce „frecventau” pe Iulia figura şi Iulius Antonius, fiu al lui Marcus Antonius, şi că acesta pregătea un complot pentru răsturnarea lui Augustus.

N-a mai fost deschis un proces în faţa pretorului, pe baza legii lulia. Pentru a se evita scandalul public, Augustus şi-a exilat fiica în insula vulcanică Pandataria (Pantelleria). La vârsta de 37 de ani, purtată într-o lectică deschisă şi păzită de soldaţi, ea părăsea Roma pentru totdeauna. Trebuia să-şi trăiască restul zilelor într-o insulă pustie, începea un exil asemănător cu un mormânt. Numai mama sa, Scribonia, a întovărăşit-o voluntar, la locul de pedeapsă (2 î.e.n.)

Odată Iulia condamnată pentru adulter şi imoralitate, din ordinul lui Augustus, divorţul se pronunţă în favoarea lui Tiberius. După denunţ, Livia se retrase în umbră, lăsând evenimentele să-şi urmeze cursul lor, fără a mai insista. Opinia publică a intervenit zadarnic pentru iertarea Iuliei.

Deşi catastrofa Iuliei îl eliberase pe Tiberius de o femeie compromisă, speranţa lui şi a mamei sale de a i se încheia exilul nu se îndeplini imediat. La Roma trăiau şi activau, acum ca oameni formaţi, Gaius şi Lucius, fiii exilatei şi moştenitori ai tronului, deci încă nu era nevoie de el acolo. Prin mijlocirea Liviei i se dădu numai o misiune (legatio) în Orient.

Pe lângă Gaius şi Lucius apăru un alt duşman feroce al lui Tiberius, Iulia cea Tânără, fiica celei din insula Pandataria, aidoma mamei sale ca moravuri. În cercul ei de tineret pierde-vară se găsea şi poetul Ovidius. Dar, în cele din urmă, tot un duşman al lui Tiberius, Gaius Caesar, comandant şef al armatelor din Orient, obţinu de la Augustus revenirea tatălui său vitreg, Tiberius, în Roma, cu condiţia de a nu se amesteca în treburi politice (anul 2 e.n.). Tiberius revenea în Cetatea celor şapte coline după o absenţă de opt ani.

Pe Augustus însă evenimente teribile îl loviră din plin în acel an. Lucius Caesar, fiul Iuliei, în drum spre Spania se îmbolnăvi şi muri la Massilia (Marsilia). Fratele său, după doi ani, murea şi el în Lycia Asiei Mici, victimă a unui asasinat pe timpul campaniei din Armenia. Al treilea fiu al Iuliei, depravatul Agrippa Postumus, a fost şi el exilat în insula Planasia, fiindcă voise să-şi elibereze mama din exil (7 e.n.). În sfârşit, Iulia Minor fusese şi ea trimisă în exil în anul următor, la Trimeri pentru fapte nedemne. O dată cu ea lua drumul Pontului Euxin, în surghiun, la Tomis (Constanţa), şi poetul Ovidius, cântăreţul femeilor frivole, în poeme erotice şi uşuratice, citite cu nesaţ de tineretul indecent al Romei aristocrate.

În jurul lui Augustus se găseau acum ca oameni maturi numai Livia şi Tiberius. Toate speranţele lui Augustus de a lăsa un succesor direct din sângele său dispăruseră definitiv. Fusese o adevărată hecatombă de copii şi rude ale lui Augustus, morţi premature şi exiluri, datorită unei obscure fatalităţi şi nu intenţiilor criminale ale Liviei, cum credeau unii autori antici. Dispariţia timpurie a acestor principi se explică printr-un fel de degenerare a familiei lui Augustus, anemică şi bolnăvicioasă, din cauza căsătoriilor restrânse la cadrul unui îngust cerc aristocrat şi familial.

În calea lui Tiberius nu se mai ridica niciun obstacol ca să fie numit succesor. Augustus îmbătrânise, imperiul tremura, zguduit de răscoale interne şi era atacat de germani la Rin. Armata avea nevoie de un comandant încercat şi tânăr, care nu putea fi decât Tiberius. Se părea că un contracandidat al lui Tiberius putea fi tânărul Germanicus, fiul lui Drusus în vârstă de 17 ani. Dar, de astadată, intervenţia directă a Liviei decise întîietatea pentru Tiberius.

Partea a doua AICI

sursa: D. Tudor, Femei vestite din lumea antică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: