Livia Augusta – Femei vestite din lumea antică (a doua parte)

livia augustaPentru a doua oară speranţele Liviei se prăbuşeau. Şi de  astă dată s-a repliat sufleteşte, sperînd totuşi că va veni şi pentru ea un moment propice.

Cel de-al doilea soţ al Iuliei era un bărbat simplu, serios,  sever, dur ca un ostaş, „mai mult iubitor de simplitate decât de fineţe” ne asigură Plinius cel Bătrîn. Acest om de origine obscură îi adusese însă lui Augustus victoria cea mare de la  Actium şi lucrase numai pentru binele imperiului.

Iulia nu înţelegea să poarte haine de lână ţesute în casă, ca  Augustus şi Livia, ci iubea hainele scumpe de mătase, importate cu preţuri exorbitante din îndepărtatul Orient. Livia se arăta econoamă, Iulia, mână spartă. La ceremonii şi spectacole, împărăteasa lua loc în mijlocul oamenilor serioşi, pe când Iulia zburda în cercul tinerilor eleganţi şi uşuratici. O dată, când Augustus îi dădu ca exemplu anturajul serios al Liviei, fiica îi răspunse râzând, că va avea şi ea în jurul ei asemenea oameni gravi, atunci când va atinge vârsta mamei sale vitrege !

În anul 16 î.e.n., împreună cu Agrippa, Iulia întreprinse o lungă călătorie în Orient unde făcu mare vâlvă. Fu întâmpinată de principese, de populaţia oraşelor, denumită „divina” în oraşul Paphos, cinstită cu temple ca „Venus Genetrix” şi „Noua Afrodită”, la Mitylene şi Ephes. Iulia începea să-şi piardă capul, lângă un soţ aproape bătrân.

Reîntoarsă la Roma, fiind încă Agrippa în viaţă, fiica împăratului se îndrăgosti de elegantul aristocrat Sempronius Gracchus şi pătă lex lulia de adulteriis. Discreta Livie nu s-a amestecat în a corecta această alunecare a Iuliei; poate că se şi bucura de atare greşeli. La palat apăruseră deja două grupări ostile; una în jurul tradiţionalei Livia şi alta susţinând pe Iulia, formată din tineret aristocrat.

Augustus se străduia să menţină un echilibru între aceşti doi poli ostili. Îşi iubea unica fiică, şi pentru faptul că de astă dată ea fu prolifică, aducând pe lume patru copii, pe băieţii Gaius şi Lucius şi pe fetele Iulia şi Agrippina. Al cincilea băiat, Agrippa Postumus, se născu după moartea tatălui. Bucuros, Augustus adoptă pe cei doi băieţi, pentru a asigura succesiunea la tron, deci un mare triumf pentru Iulia şi o altă înfrângere pentru Livia.

Agrippa muri pe neaşteptate, în anul 12 î.e.n., la vârsta de 52 ani şi, de astă dată, se schimbă direcţia vântului. Pentru a doua oară Iulia rămânea disponibilă. Lex Iulia de maritandis ordinibus o obliga să se recăsătorească. Al treilea soţ ales de Augustus trebuia să fie selectat tot pe baza „intereselor de stat”. Sorţii căzură de astă dată pe Tiberius, căsătorit de mult timp cu o femeie pe care o iubea sincer. Din ordin, şi el, ca şi Agrippa odinioară, trebui să divorţeze de virtuoasa şi frumoasa Vipsania Agrippina pentru a lua în căsătorie pe frivola Iulia. Prin această uniune, Augustus spera să curme discordia dintre familiile Iulia şi Claudia, apoi dintre Livia şi Iulia.

Pentru Livia, noul matrimoniu nu mai prezenta atâta importanţă, aşa că îşi dădu consimţământul cu indiferenţă. Dispăruse Agrippa, dar rămăseseră ca moştenitori ai purpurii imperiale Gaius şi Lucius. Cel mai nefericit se arăta Tiberius. El izbucnea în lacrimi atunci când îşi întâlnea soţia repudiată oficial. Pentru evitarea acestor scene, Augustus le interzisese să se mai vadă.

Tiberius avea aceleaşi concepţii sănătoase ca şi mama sa, în privinţa vieţii de familie. Îşi sacrificase afecţiunea pentru interesele majore ale imperiului. Iulia se simţea bucuroasă să fie soţia unui om frumos, care, după moartea lui Agrippa şi a fratelui său Drusus, devenea mâna dreaptă a împăratului. Din întregul clan feminin al curţii, singură Iulia, frumoasă şi în apropierea vârstei de 30 ani, se simţea frământată de pasiuni sentimentale.

Din păcate, nu posedăm azi portrete fidele ale ei, iar pe monedele timpului, chipul îi apare schematizat şi deformat. Este posibil ca statuia din Muzeul Luvrului să ne-o înfăţişeze fidel, în chip de Ceres, cu coroana de spice pe frunte. Obrazul ei, cu trăsături fine şi delicate, respiră o distincţie de mare farmec, dar păstrează totodată şi o expresie diabolică. Această statuie mai arată uşurinţă, cochetărie, lipsă de energie şi dorinţa de „a-şi trăi viaţa”. Corpul ei superb se ascundea sub faldurile unui pallium simplu.

O asemenea femeie frământată de puternice pasiuni se va lovi de glacialitatea lui Tiberius, aristocrat tradiţionalist, rigid şi dispreţuitor al uşurătăţii, soldat dur, croit aidoma după legile lui Augustus. În locul luxului şi prodigalităţii folosite de Iulia, el îşi dorea o soţie pioasă, cu moravuri simple, econoamă, neîncărcată de bijuterii şi supusă bărbatului său. Discordia se iscă între ei imediat ce le muri primul şi unicul născut. Tiberius regretă şi mai mult pe casta Agrippină, aflând că Iulia reluase legăturile nepermise cu Sempronius Gracchus. Ar fi trebuit să se plângă pretorului, folosindu-se de lex Iulia de adulteriis, dar se găsea în joc fiica împăratului, deci trebuia evitat scandalul public.

Iulia vedea în cea de-a treia căsătorie a ei un mijloc de a se sustrage de la constrângerile impuse de palat şi de a căuta un fel de emancipare în afară. Pentru ea nu era de loc plăcut să-şi ducă viaţa ca într-un gineceu, flancată de austerele Livia şi Octavia, torcând şi ţesând lână pentru îmbrăcămintea familiei. Îi plăcea să fie o Nausicaa, nu o Penelope !

Tiberius refuză să mai convieţuiască cu Iulia în acelaşi apartament, de îndată ce luă cunoştinţă de adulterul ei. Livia şi Tiberius nu puteau accepta, fără să reacţioneze, o asemenea imoralitate a Iuliei, ostilă moravurilor austere ale familiei Claudia. Între cele două femei se săpase un mare abis : de o parte Livia, prin excelenţă matroană austeră şi virtuoasă, de altă parte o tânără femeie încântătoare şi spirituală, dornică de a evada în afara căminului conjugal, spre o viaţă licenţioasă de care Augustus nu ştia încă. Tiberius absenta mult timp din Roma, plecat în campanii — răgaz fericit pentru Iulia de a petrece liberă. Revenit în Roma, Tiberius trebuia să suporte insolenţa Iuliei şi a fiilor vitregi, agreaţi de Augustus.

Tiberius nu se plânse lui Augustus şi nici nu o repudie pe fiica acestuia, temându-se de numeroşii tineri care formau alaiul decăzut al Iuliei. Reînviară cele două partide ostile. Caius Caesar, acum în vîrstă de 16 ani, ajuns pe primul plan, ca un rival al lui Tiberius şi candidat la primul loc, a devenit colaboratorul cel mai apropiat al împăratului. Prin intrigile Iuliei, tânărul principe fu propus pentru rangul de consul. Dezgustat, Tiberius cel orgolios renunţă la toate sarcinile publice pe care le deţinea şi se autorelegă în insula Rhodos, cu speranţa că Roma va avea în curând nevoie de el (anul 6 î.e.n.). Se înşela însă !

Retragerea lui Tiberius supără pe Augustus şi indispuse opinia publică. Plecat din capitală, lăsa frâu liber acţiunii duşmanilor săi în frunte cu Iulia. La Roma îi rămânea credincioasă numai mama sa Livia, care, de astă dată pregătea o răzbunare teribilă. În orice caz, ea nu poate fi făcută responsabilă de toate nenorocirile ce s-au abătut după aceea asupra urmaşilor direcţi ai lui Augustus.

Prima parte AICI

sursa: D. Tudor, Femei vestite din lumea antică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: