Depeşa de la Ems. (IV) Telegrama falsificată

razboiul franco prusacProvocarea

Benedetti primi noi instrucţiuni în seara de 12. În dimineaţa de 13 îndrăzni să-l abordeze pe regele Wilhelm la promenada Izvoarelor. Aflând de noua pretenţie a Parisului, Wilhelm se miră:

– Cum? Mi se cer garanţii? Şi regele se mulţumi să-i spună ambasadorului că socotea afacerea încheiată.

Benedetti raportă la Paris. Şi Gramont îi ceru diplomatului să insiste pentru a obţine o nouă întrevedere. De data aceasta Wilhelm se supără: „Unde s-a mai văzut o asemenea obrăznicie!” îi scrise el soţiei sale. „Trebuie deci să apar în faţa întregii lumi ca un păcătos pocăit. Este o provocare!“

Wilhelm prinse de veste că Bismarck şi miniştrii săi aveau de gând să demisioneze în chip de protest împotriva slăbiciunii manifestată de suveran. Îi trimise aşadar pe aghiotantul său, prinţul Radziwill, la ambasadorul Franţei să-l întrebe pentru ce motive cerea Benedetti o noua audienţă. Nefericitul diplomat se scuză zicând că era vorba de „problema garanţiilor pentru viitor, despre care a vorbit chiar în dimineaţa aceea Maiestăţii sale”. Prinţul îi aduse la cunoştinţă lui Wilhelm, care îl trimise din nou pe Radziwill la Benedetti spre a-i preciza că „nu are nimic de adăugat la cele declarate şi că restul este o afacere care se tratează între guverne“. De data acesta însă Wilhelm îl puse şi pe Bismarck la curent. Trebuie redat integral textul telegramei regelui către cancelar – primită de acesta în timpul dineului din 13 iulie – pentru că, pornind de la ea, Bismarck va întocmi celebra „depeşă de la Ems“.

„Contele Benedetti m-a oprit în trecere la promenadă pentru a-mi cere în cele din urmă, în mod cu totul indiscret, să-l ascult: să-i telegrafiez de îndată împăratului că mă angajez ca pe viitor să nu mai acord niciodată consimţământul în cazul în care Hohenzollernii ar reveni asupra candidaturii. Am sfârşit prin a refuza cu destulă severitate, socotind că asemenea angajamente nu trebuie şi nu pot fi luate o dată pentru totdeauna. I-am spus, bineînţeles, că n-am primit încă nimic şi că, după cum ştia prea bine,  primind prin Paris şi Madrid informaţiile înaintea mea, guvernul meu este iarăşi în afară de cauză.

Maiestatea sa a primit între timp o scrisoare de la prinţ. Întrucât maiestatea sa i-a spus contelui Benedetti că aşteaptă ştiri de la prinţ, a hotărât, la propunerea contelui Eulemburg şi a mea, să nu-l mai primească pe contele Benedetti din cauza pretenţiilor sale şi să-i comunice, printr-un aghiotant, că Maiestatea sa a primit confirmarea ştirii pe care Benedetti o aflase de la Paris şi că nu mai are a-i spune nimic în plus ambasadorului. Maiestatea sa lasă în seama excelenţei voastre grija da a hotărî dacă noua pretenţie a lui Benedetti şi refuzul ce i-a fost opus trebuie ori nu să fie  îndată comunicate atât ambasadorilor noştri cât şi jurnalelor.”

Bismarck falsifică textul

După ce citi acest text, Bismarck îl întrebă pe şeful de stat major Moltke şi pe ministrul de război Albert de Roon:

– Avem vreun interes să întârziem conflictul?

Amândoi răspunseră categoric:

– Dacă trebuie să facem război nu câştigăm nimic  amânându-l. Chiar dacă ar exista riscul unui atac francez pe Rin, Prusia ar intra repede în campanie cu forţe superioare celor inamice. După aceea, acest avantaj s-ar micşora.

Sunase ora fatală. Bismarck se sculă, se duse la pupitru, luă un creion mare şi, simţind că aceasta îi era datoria, „condensă“, cu mult calm, depeşa de la Ems. Iată cum:

„După ce ştirea renunţării prinţului de Hohenzollern a fost comunicată oficial de guvernul spaniol guvernului imperial francez, ambasadorul Franţei i-a mai cerut, la Ems, Maiestăţii sale regelui permisiunea să telegrafieze la Paris că Maiestatea sa se angajează pentru totdeauna să nu mai dea consimţământul în cazul când Hohenzollernii şi-ar mai pune candidatura. Maiestatea sa a refuzat să-l primească pe ambasador şi i-a transmis prin aghiotantul de serviciu că nu mai are nimic să-i comunice.”

Era o capodoperă de provocare.

– Iată, declară Bismarck, ceva care va avea asupra taurului galic efectul unei cape roşii. Este esenţial ca noi să fim cei atacaţi; infatuarea şi susceptibilitatea galică ne vor atribui acest rol.

Mareşale, suntem gata?

La Paris, ministrul nu avea în mână decât o copie a depeşei de la Ems, publicată în „Norddeutsche Allgemeine Zeitung”, ceea ce însă nu-l făcu pe Gramont să se considere mai puţin ultragiat.

Presa se dezlănţui. „Dacă declaraţia de război nu soseşte – se spunea în „Le Soir“ – va fi mai mult decât o nedumerire, mai mult decât o decepţie! Iar ziarul „Constitutionnel” declară: „La insolenţa Prusiei, nu există decât un răspuns: războiul!“

Fără îndoială, războiul nu mai putea fi evitat. În faţa comisiunii corpului legislativ, dl. de Keratry îl întrebă pe mareşulul Leboeuf, ministrul de război:

– Mareşale, suntem gata?

Şi Leboeuf răspunse:

– Pe deplin gata!

– Ne puteţi da cuvântul d-voastră de onoare? reluă Keratry. Gândiţi-vă că ar fi o crimă să angajăm Franţa în luptă fără a fi prevăzut totul, fără a ne fi gândit la toate.

– Vă dau cuvântul de onoare, reluă mareşalul, că suntem gata.

Acelaşi mareşal Leboeuf declarase consilului că: „De la Paris la Berlin nu va fi decât o plimbare cu bastonul în mână!”

La 19 iulie, Bismarck primi declaraţia de război. La sosirea sa la marele cartier general, la Metz, Napoleon al III-lea îi scria soţiei sale: „Aici lucrurile nu sunt atât de înaintate pe cât credeam“. Era firesc. În ajun, ministrul de război primise această telegramă de pe front: „Continuă să sosească detaşamente fără cartuşe şi fără echipament.”

Lipsea totul. Chiar şi hărţile. Magaziile erau goale. „Nimeni n-ar fi bănuit niciodată atâta neglijenţă şi nepăsare – va spune un martor. Nici puşti, nici materiale, nici contabilitate, nici ordine, nimic! nimic!” … Dar faptul cel mai uluitor este că întregii Franţe vestea catastrofei de la Sedan îi păru incredibilă.

sursa: Andre Castelot, Depeşa de la Ems în Magazin istoric, anul IV, Nr.10(43), octombrie 1970

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: