Sisi – Legendă şi adevăr. (IV) „Cea mai frumoasă împărăteasă a lumii“

sisi elisabeth austriaO femeie matură, frumoasă şi sigură de sine

Sisi s-a întors la curte şi s-a îmbolnăvit din nou. Şi ea a înţeles că este vorba de reacţii nervoase, căci de câte ori este departe de Viena se simte bine. Oficial, se declară că împărăteasa suferă de o boală de plămâni şi că trebuie să plece într-o regiune mai caldă. În consecinţă, în iarna anului 1860, ea pleacă în insula Madeira, însoţită de un mic anturaj, ales de ea. Îşi conduce singură viaţa şi se reface rapid. Starea ei se înrăutăţeşte din nou după ce revine la Viena. Medicii spun că viaţa ei este în pericol. Împărăteasa călătoreşte în sud timp de doi ani şi ezită să se întoarcă acasă. Să fi fost Sisi o soţie rea şi o mamă delăsătoare? Să nu ştie că ar fi trebuit să fie alături de soţ?

Împăratul ar fi avut mare nevoie de sprijin. În acel an a luptat din rasputeri să menţină imperiul habsburgic, care se tot destramă – un stat multinaţional ce nu mai poate ţine laolaltă teritoriile diverselor naţionalităţi. Într-o epocă în care popoarele tind spre identitate naţională şi statală, monarhia austriacă a devenit o idee demodată. Împăratul pierde tot mai multe războaie prin care încearcă să menţină cu forţa imperiul. În timp ce Sisi este bolnavă sau străluceste prin absenţă, Franz Iosif încearcă să-şi impună forţa în Italia rebelă. În mod surprinzător a văzut că Franţa îi era adversară, deoarece ea s-a aliat cu Piemontul şi Sardinia. Austria este obligată să cedeze Lombardia, iar Napoleon al III-lea a primit, ca multumire, Nisa şi Savoia. Una din cele mai crunte bătălii ale acestui război împotriva Austriei se dă în 1859 la Solferino. După înfrângerea Austriei, calea unificării Italiei a devenit liberă.

În mai 1862, când Sisi revine în suita ei de la curtea vieneză – în vara anului 1861 a petrecut acolo doar câteva săptămâni – este complet schimbată. Nu mai este un copil, ci o femeie matură, frumoasă şi sigură de sine. Împăratul cheamă un pictor să îi facă portretul. Este vorba de trei portrete, din care unul, mai deosebit, va atârna în biroul suveranului: Sisi cu părul lăsat pe spate.

Hofburgul a început să strălucească. Sisi atrage lumea în jurul ei, frumuseţea ei a devenit subiect de conversaţie la orice întâlnire diplomatică. Vizitatorii interni şi externi se înghesuie la Viena să ceară o întrevedere la suveran numai pentru a se convinge personal de frumuseţea împărătesei. În anul 1873, când a venit la expoziţia mondială, şahul Persiei a lansat întrebarea dacă soţia nu ar putea fi cumpărată. Sisi a devenit un mit şi va fi considerată „cea mai frumoasă împărăteasă a lumii“. Dacă la vremea respectivă ar fi existat fotografi şi presă de scandal, cu siguranţă şi că ar fi fost vânată pretutindeni de ei.

A avut o singură concurentă, cu care s-a înţeles foarte bine: Eugénie, soţia împăratului Franţei, precursoarea extravaganţelor în domeniul modei. Ea poartă rochii care ajung doar până la gleznă. În timpul unei vizite oficiale la Viena, un curtean le-a studiat pe cele două suverane stând în faţa oglinzii. Ambele şi-au ridicat rochiile ca să îşi vadă picioarele. Care le avea pe cele mai frumoase? A învins Sisi.

franz iosifCel mai mare admirator

Cel mai mare admirator al soţiei este împăratul, dar ea îl respinge. Perechea are dormitoare separate, care pot fi vizitate înzilele noastre. Există un mic clopoţel care poate anunţa vizita celuilalt. Deseori, Franz Iosif a stat la uşă ei şi a aşteptat încuviinţarea să intre. Ar fi dorit un al doilea fiu. Zadarnic! Sisi invocă sănătatea ei şubredă. În realitate, nu a uitat infidelităţile soţului. Se joacă cu dragostea lui – îi dă voie să o admire, dar nu i se dăruieşte. Sisi nu s-a măritat din ambiţie. Ea a crezut într-un fel de noroc romantic, pe care l-a văzut spulberându-se ca un balon de săpun. Şocul primilor ani de căsătorie a schimbat relaţiile dintre ei. „Mariajul este o invenţie absurdă“, a fost nevoită să constate. „Am fost vândută la vârsta de cincisprezece ani. La cununie faci un jurământ pe care nu îl înţelegi, apoi timp de treizeci de ani îl regreti şi nu mai poţi face nimic“. Se poate şti, oare, dacă „sotul ales este într-adcvăr cel hărăzit de soartă? Majoritatea fetelor se mărită din dorinţa de a deveni libere, deoarece iubirea îţi dă aripi să zbori“. Aceasta nu a împiedicat-o pe Sisi să o căsătorească pe fiica ei, Gisela, la şaisprezece ani, de parcă ar fi uitat totul. Sau se înstrăinase deja de ea, deoarece a fost crescută şi influenţată de bunică?

Relaţia dintre Sisi şi soţul ei devine tot mai complicată. Dar cum se conturează vreo ceartă, ea ameninţă cu plecarea. „Este deosebit de frumoasă. Din păcate, nu are stare“, se va spune în popor. Suverana consideră că frumuseţea îi permite să imprime un stil propriu de viaţă şi va folosi de acum încolo mereu ameninţarea.

Sisi declară că viaţa ei este o problemă particulară, contrar convenienţelor şi trece în opoziţie. Ca semn al independenţei, începe să fumeze şi să comenteze evenimentele politice. Îşi spune părerea, deşi nimănui nu îi convine: împărăteasa are o gândire liberală şi antimonarhistă, este partizana reformelor ce îngrădesc puterea suveranului. „Vom mai vegeta câţiva ani până ne va sosi şi nouă rândul, nu crezi?“ l-a întrebat, pesimistă, pe soţ. Curtea este disperată. Ca semn de neîncredere în imperiu, împărăteasa a început să-şi depună banii în Elveţia republicană, pe care o considera mai sigură.

O nouă ceartă între cei doi a izbucnit în 1865 nu din cauza concepţiilor împărătesei. Motivul: educaţia cazonă prea severă a succesorului la tron, Rudolf, care aproape că nu mai putea rezista. Sentimentele materne o fac să intervină. Folosind argumente forte de genul fie ei, fie eu, ea obţine concedierea profesorilor foarte severi şi conservatori. Vrea să se ocupe singură de copiii ei şi cere educatori cu vederi liberale şi cu metode moderne de predare. Cererea ei este revoluţionară, dar împăratul cedează fiindcă se teme că ar putea fi din nou părăsit. Promisiunea făcută de soţ, succesul dobândit înseamnă pentru Sisi „declaraţia de independenţă“.

sursa: Hans-Christian Huf, Sfinx – Tainele istoriei, III-IV, Traducere din limba germană de Magda Petculescu, Bucureşti, SAECULUM I.O., 2000

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: