Creta a rămas până astăzi o insulă a misterelor. Înflorirea ei a fost înconjurată de-a lungul mileniilor de legendele zeilor şi ale eroilor. Şi totuşi grecii şi romanii nu au uitat niciodată grandoarea acestei insule, aflată la întretăierea Europei, Asiei şi Africii. Regatul minoic, botezat ulterior astfel după legendarul rege Minos, a devenit izvorul mitologiei greco-romane. Aici s-ar fi născut părintele zeilor – Zeus. Rhea, mama lui, a trebuit să îl ascundă de tatăl său Cronos, care era mâncător de copii, într-o peşteră a muntelui Dicte. Când a crescut, întrupat într-un taur impozant, a ademenit-o pe prinţesa Europa, a răpit-o şi a dus-o peste mare în Creta. Împreunându-se cu ea, a dat naştere dinastiei cretane. Fiii lui, semizei, s-au numit Minos, Rhadamanthys şi Sarpedon. Minos a ajuns pe tronul regal.
Legendele au fost transmise prin viu grai. De-a lungul timpului povestitorii au adăugat de la sine şi au răstălmăcit legendele. Încercarea de a desprinde adevărul din ele este temerară şi zadarnică. Mulţi dintre eroi apar ca regi sau printese, dar, în alte părţi, tot ei sunt zeii. Cercetarea istorică a opinat multă vreme că miturile şi legendele sunt o fabulaţie; în ele nu trebuia să se caute nici un eveniment petrecut în realitate. Acelaşi lucru era valabil şi pentru legenda regelui Minos şi a Labirintului Minotaurului.
Continuarea AICI
sursa: Hans-Christian Huf, Sfinx – Tainele istoriei, vol. I, Bucureşti, SAECULUM I.O., 2001
ISTORII REGĂSITE 