Isaac Asimov şi femeile

asimovPovesteşte Isaac Asimov: “Printr-un noroc, n-am avut niciodată îndoieli sau nesiguranţe în privinţa sexului opus. Încă din grădiniţă, am constatat că fetiţele erau mult mai drăguţe decât băieţaşii. Pe atunci, nu m-am întrebat asupra motivelor, ci am acceptat situaţia ca atare.

Desigur, odată cu trecerea anilor am aflat mai multe despre natura sexului. Cred că vă închipuiţi că nu de la părinţi. Tatei şi mamei nici nu le-ar fi trecut prin cap să discute asemenea lucruri cu mine (sau, bănuiesc eu, deşi poate pe nedrept, nici chiar între ei). Nici eu, însă, nu m-aş fi încumetat să-i abordez cu întrebări asupra subiectului respectiv.

N-am avut la îndemână nici surse autorizate de cunoaştere. Tot ce am aflat a provenit din cunoştinţele imperfecte şi distorsionate ale altor băieţi. Aş fi putut, desigur, să învăţ mai multe despre sex decât mi-au spus băieţii şi să-mi testez cunoştinţele vagi şi imperfecte. N-ar fi fost deloc greu să le pun în practică alături de nişte fete doritoare. În cel mai fericit caz, aş fi putut găsi o tânără experimentată din punct de vedere sexual care ar fi fost încântată să mă iniţieze.

Realitatea a fost cu totul alta, şi asta nu din cauză că eu n-aş fi dorit. Priveam cu nostalgie după fete şi deprindeam flirtul în mod mai degrabă stângaci, dar nu m-am ales cu nimic. Motivul principal era că nu aveam timp. Urmam colegiul şi lucram în prăvălie. În plus, tata decisese să pună la vânzare şi ultima ediţie a ziarului Daily News, care nu era distribuit la magazine. Prin urmare, în fiecare seară, pe durata adolescenţei mele, fără excepţie şi indiferent de condiţiile meteo, a trebuit să merg cam un kilometru până la un centru de distribuţie, să aştept sosirea camionului cu ziare, să le iau, să le plătesc şi apoi să le car la magazin. Practic, serile îmi erau ocupate şi n-aş fi putut întreţine nici măcar o relaţie inocentă cu o fată. Mai exact, n-am avut nicio întâlnire cu o fată înainte de a împlini douăzeci de ani!

Situaţia a fost amplificată şi de faptul că, între doisprezece şi nouăsprezece ani, urmasem liceul Boys, Colegiul Seth Low Junior şi Colegiul Columbia, care erau instituţii de învăţământ exclusiv pentru băieţi. Asta însemna că la şcoală rămâneam într-o singurătate monahală.

Poate că acest lucru n-a fost chiar atât de rău. Absenţa sexului opus a însemnat că m-am putut concentra asupra învăţăturii, fără a fi distras de prezenţe feminine. În plus, datorită faptului că fusesem promovat înainte de termen în clase superioare, toate colegele mele, fiind cu doi ani mai mari, m-ar fi privit ca pe un copil şi mi-ar fi respins cu dispreţ orice avansuri.

Şi totuşi, n-a fost în întregime bine. Absenţa femeilor a contribuit la deformarea dezvoltării mele sociale. Totodată, a avut drept efect faptul că m-am trezit în noaptea nunţii (la vârsta de douăzeci şi doi de ani) flăcău, cu o soţie virgină. Asta poate părea minunat pentru moralişti, dar eu cred că a fost un dezastru.

sursa: Isaac Asimov, Autobiografie, trad: Mihai-Dan Pavelescu, Bucureşti, Teora, 1997

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: