Vânătoarea de vrăjitoare (I) – Răzbunarea

vrajitoare„Fac parte dintr-o tagmă secretă, care a jurat să îndeplinească poruncile diavolului. Cei mai plăcuţi gustului nostru sunt pruncii care nu au fost încă botezaţi, dar nu ne dăm înapoi să ne năpustim şi asupra copiilor care au primit nume creştinesc. Sub gingaşa priveghere a mamei, sugaciul doarme în tihnă, dar, cu ajutorul Necuratului, noi ştim cum să răzbim până la el şi să-l ucidem cu vrăjile pe care i le facem. Părinţii sunt proşti, ei îşi închipuie că odorul lor a pierit din pricina unei boli. Dar după înmormântare, noi venim la groapă şi îl smulgem pe micuţ pământului, aruncându-l apoi într-un ceaun cu apă clocotită. Din carnea care se desprinde de pe oase facem o alifie cu însuşiri fără seamăn: e destul să te ungi cu ca pe tot trupul, că pe dată te pomeneşti plutind în văzduh şi poţi ajunge într-o clipă unde doreşti. Iar dacă înghiţi câteva picături din fiertură, iadul îţi dăruieşte toate puterile lui şi atunci eşti vrednic să intri în temuta breaslă a vrăjitoarelor şi vracilor”.

Rândurile de mai sus nu sunt rodul unei fantezii scriitoriceşti, ci depoziţia autentică, consemnată într-un proces verbal, a deţinutei Martha Dressler din Berna. Era anul de gratie 1436. Femeia a fost arestată la 16 februarie şi supusă torturilor vreme de peste două luni. Mărturisirea din care provine citatul utilizat a fost făcută la data de 4 mai. Peste alte două săptămâni, Martha Dressler era arsă pe rug ca „vrăjitoare”, împreună cu alte cinci persoane – o femeie, două fetiţe, un bărbat şi un băieţandru de 14 ani -, acuzate că „i-au fost în mârşavele sale fapte, complici, ajutând-o să săvârşească cele ce-i cerea diavolul.

Aşa glăsuieşte sentinţa. Ea nu pomeneşte niciun cuvânt despre adevărata vină pe care o poartă singurul bărbat condamnat în faţa prea cinstitului tribunal: Albrecht Meer, de meserie fierar, lucrase în urmă cu trei ani o armură pentru comitele Flarel, care o mai purta încă, deşi nu i-o plătise. Meşteşugarul îndrăznise să-i ceară în câteva rânduri banii, dar în zadar. La sluiba religioasă din noaptea de Crăciun, Martha Dressler, sora lui Meer, a fost şi mai cutezătoare: ieşind în calea comitelui, i-a strigat de faţă cu lumea venită la biserică:

– Ce fel de creştin eşti, Înălţimea Ta? Faci chefuri şi bei vin din cel mai bun, în vreme ce copiii lui Albrecht se sting de foame. De ce nu-i plăteşti ce i se cuvine?

La 16 februarie, comitele şi-a dat osteneala să-i dovedească ce fel de creştin era, străjile ridicând de acasă pe fierar. Nu singur, ci împreună cu Martha, cu soţia, cu fiul şi cu cele două fiice ale sale. Întreaga familie a pierit în flăcările rugului, pentru că Flarel nu găsea de cuviinţă să-şi achite datoria.

sursa: Elisabeta Ioaniţiu, Vânătoarea de vrăjitoare în Magazin istoric, anul III, nr.6 (27), iunie 1969

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: