Isaac Asimov, şoarecele de bibliotecă

asimov cartePovesteşte Isaac Asimov: “Nu-mi amintesc să-i fi privit cu nostalgie pe ceilalţi copii alergând şi dorindu-mi să mă pot alătura lor. Eu eram mult mai fericit, deoarece aveam cărţile. Preferam oricând să citesc.

Nu uit după-amiezile fierbinţi de vară când vânzările lâncezeau şi tata, cu sau fără mama, se putea descurca şi fără mine în prăvălie. Stăteam afară, în faţa magazinului (gata oricând să dau o mână de ajutor la nevoie), cu scaunul lăsat pe spate, până atingea zidul cu speteaza, şi citeam.

Îmi amintesc că după ce s-a născut fratele meu, Stanley, şi am căpătat sarcina de a avea grijă de el, dădeam ocol cartierului de douăzeci-treizeci de ori, în vreme ce citeam, ţinând o carte rezemată de mânerul căruciorului. Ţin minte cum mă întorceam de la bibliotecă cu trei cărţi, având câte una sub fiecare braţ şi citind din a treia. Cu alte cuvinte, eram un clasic „şoarece de bibliotecă”.

Pentru cei care n-au pasiunea cărţilor, ar putea părea ciudat ca un individ să citească întruna, lăsând viaţa cu toate farmecele ei să treacă neobservată pe lângă el, irosind zilele lipsite de griji ale tinereţii. Viaţa însă este minunată atunci când eşti fericit; zilele sunt lipsite de griji când sunt fericite, iar jocul gândului şi al imaginaţiei îl depăşeşte cu mult pe cel al muşchilor şi tendoanelor. Permiteţi-mi să vă spun, dacă n-o cunoaşteţi din proprie experienţă, că cititul unei cărţi bune, afundarea în cuvinte şi idei, reprezintă pentru unii oameni (de pildă, pentru mine) o fericire de o incredibilă intensitate.

Dacă vreau să-mi amintesc de pace, seninătate şi plăcere, mă gândesc la mine însumi aşa cum eram în acele toropite după-amiezi de vară, cu spătarul scaunului proptit de perete, cu cartea în poală, întorcând paginile. Poate că în viaţa mea au existat, la răstimpuri, note mai acute de extaz, momente copleşitoare de triumf şi satisfacţie, dar în privinţa fericirii senine şi liniştite, nu există alte clipe cu care să le pot compara.

sursa: Isaac Asimov, Autobiografie, trad: Mihai-Dan Pavelescu, Bucureşti, Teora, 1997

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: