Citiţi încet

arta de a citiSe citeşte foarte puţin şi, dintre cei ce doresc să se instruiască, majoritatea nu citesc cum trebuie. Ca să înveţi să citeşti trebuie, în primul rând, să citeşti foarte încet şi tot aşa mereu până la ultima carte care va avea onoarea să fie citită de tine; vei citi foarte încet, pe îndelete, atât pentru plăcerea ta, cât şi pentru a te instrui sau a-i face critica. Chiar dacă n-ai intenţia să scrii tu însuţi, trebuie să citeşti lent, orice ar fi, întrebându-te mereu dacă ai înţeles bine şi dacă ideea care ni se relevează este, într-adevăt, cea a autorului şi nu a ta.

Trebuie să citeşti cu atenţie şi discernământ şi să nu te încrezi în prima impresie. Îmi vei spune că sunt cărţi care nu pot fi citite încet, care nu suportă lectura pe îndelete. Într-adevăr, există şi dintre acestea; sunt tocmai cele pe care nu trebuie să le citeşti deloc. Şi tocmai aici descoperim primul avantaj al lecturii încete: ea îţi permite din primul moment să deosebeşti cartea care trebuie citită şi cartea care nu e făcută decât pentru a nu fi citită.

A citi foarte încet este primul principiu şi se aplică oricărei lecturi. Este arta de a citi, în esenţa ei. Mai există şi altele? Da; dar nici una dintre ele nu se aplică, nediferenţiat, tuturor cărţilor. În afară de „a citi foarte încet”, nu există artă de a citi; există mai multe arte, foarte diferite, după diversitatea operelor.

sursa: Emile Faguet, Arta de a citi, trad.: Lidia Cucu-Sadoveanu, Bucureşti, Editura Albatros, 1973, p.11-13

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: