Monarhia şi partidele politice în România interbelică

regele Ferdinand intregitorul

Monarhia în România interbelică

Statul român a fost organizat potrivit Constituţiei din anul 1923, care o înlocuia pe cea din anul 1866. România era monarhie Constituţională. Regele Ferdinand I a fost supranumit „Întregitorul”, deoarece în timpul domniei lui (1914-1927) a fost înfăptuită Marea Unire din anul 1918.

În anii 1925- 1926, a izbucnit criza dinastică, determinată de hotărârea prinţului Carol de a renunţa la prerogativele de moştenitor al tronului. De aceea, s-a format o Regenţă, alcătuită din trei persoane. Aceasta a îndeplinit atribuţiile regelui Mihai, minor, care a ajuns la tron în urma morţii regelui Ferdinand I (1927).

În anul 1930, Carol a revenit în ţară şi a fost recunoscut de Parlament ca rege. Carol al II-lea:

  • a adoptat măsuri pentru a-şi consolida regimul personal şi pentru a slăbi partidele politice;
  • a instaurat, în 1938, un regim autoritar;
  • a  impus adoptarea unei noi Constituţii, în 1938, care o înlocuia pe cea din 1923. Noua lege fundamentală acorda puteri sporite regelui;
  • a impus desfiinţarea partidelor politice, apoi şi alte măsuri care i-au consolidat puterea (cenzura, partidul unic – Frontul Renaşterii Naţionale etc.)

Regimul autoritar al lui Carol al II-lea s-a prăbuşit la 6 septembrie 1940, după ce România a fost nevoită să cedeze teritorii statelor vecine.

Partidele politice în România interbelică

În regimul democratic dintre anii 1918 şi 1938 au funcţionat mai multe partide. Dintre cele democratice, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc (P.N.L. şi P.N.Ţ.) au fost cele mai însemnate.

P.N.L. l-a avut în frunte pe Ion I. C. Brătianu, care a dominat viaţa politică românescă până în anul 1927 (decada brătienistă). Acest partid a reprezentat, în general, interesele burgheziei româneşti. Liberalismul urmărea dezvoltarea industriei naţionale. P.N.L. a aplicat politica „prin noi înşine”, pronunţându-se pentru limitarea pătrunderii capitalului străin în economia românescă.

P.N.Ţ., constituit în 1926, i-a avut în frunte pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Ţărănismul susţinea că agricultura trebuie să rămână principala ramură economică şi că era nevoie de capital străin în economie.

Partid antidemocratic de extremă-dreapta a fost, între altele, Legiunea Arhanghelului Mihail (Mişcarea Legionară), grupare xenofobă şi antisemită, având în frunte pe Corneliu Zelea Codreanu. De extremă-stânga, subordonat intereselor sovietice şi susţinând ideea dezmembrării României Mari, a fost Partidul Comunist (scos în afara legii în 1924).

Studiu de caz. Constituţia din anul 1923

Adoptată în timpul guvernării liberale, Constituţia preciza că:

  • ţara era monarhie constituţională ereditară;
  • România era declarată stat naţional unitar indivizibil;
  • sistemul politic era democratic;
  • funcţiona principiul separării puterilor în stat;
  • Regele era şeful statului, conducea armata, putea initia legi, reprezenta România în relaţiile externe, numea pe prim-ministru, bătea monedă, conferea decoraţii etc.
  • cuprindea şi drepturi cetăţeneşti (egalitatea legii, libertatea persoanei etc.).

Sursa: Magda Stan, Cristian-Sorin Vornicu, Istoria de nota 10: clasele a VII-a şi a VIII-a, Bucureşti, CD PRESS, 2010, pag. 118

2 responses

  1. AR FI BINE CA ACTUALII LIDERI AI PNL SI PNT SĂ STUDIEZE ACESTE DOCUMNTARE. NU LE-AR STRICA DIN CONTRA LE-AR PRINDE BINE

  2. Ar trebui prezentate in scoala toate aceste materiale pentru a fi cunoscute de popor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: