Legenda lui Perseu

perseu meduza

Perseu. Celebru erou din Argos, fiul lui Zeus şi al Danaei şi nepotul lui Acrisios. Acesta din urmă aflase de la un oracol că va muri de mâna unui urmaş născut de Danae; pentru a evita orice risc posibil, şi-a luat toate precauţiile, închizându-şi fiica într-o locuinţă cu porţi din bronz sau din piatră, săpată sub pământ în curtea palatului, de unde aceasta să nu mai poată ieşi niciodată. Zeus însă, îndrăgostindu-se de ea, a reuşit să pătrundă acolo prin acoperişul temniţei, sub forma unei ploi de aur. Din unirea lui cu Danae s-a născut Perseu, indicat uneori prin apelativul „aurigen”, adică născut din aur.

Acrisios a aflat însă curând că Danae a devenit mamă, fie imediat după naşterea copilului, fie mai tîrziu, auzindu-i ţipetele pe care le scotea jucându-se. Încercând din nou să evite îndeplinirea profeţiei, i-a închis pe mamă şi pe fiu într-o ladă de lemn pe care a aruncat-o în largul mării. Zeus a făcut însă în aşa fel încât lada, purtată de valuri, să se împotmolească pe ţărmul uneia dintre insulele Ciclade, Serifos, unde cei doi naufragiaţi au fost salvaţi de un pescar, Dictis, şi conduşi de acesta la fratele său Polidectes, regele insulei, care i-a primit cu multă bunăvoinţă.

Între Danae şi Polidectes s-a înfiripat destul de repede iubirea; vrând să scape de fiul acesteia, care între timp devenise adult, Polidectes i-a dat o sarcină extrem de dificilă: să taie capul Meduzei, una dintre Gorgone. În altă versiune, Danae era deja sclava regelui când Perseu însuşi s-a oferit să-i aducă lui Polidectes capul Meduzei, poate în intenţia de a se salva pe sine şi pe mama sa cu ajutorul virtuţilor aparte ale Gorgonei. În orice caz, aventura lui Perseu a fost unul dintre episoadele cele mai glorificate ale mitului grec.

Călăuzit de Hermes şi de Atena, Perseu s-a dus mai întîi la Graie, surorile Gorgonelor, le-a furat singurul dinte şi singurul ochi de care dispuneau toate trei; în schimbul înapoierii lor, le-a cerut Graielor să-i arate drumul spre nimfele ce se aflau în posesia obiectelor necesare acţiunii sale: sandalele înaripate, coiful lui Hades, care-l făcea invizibil pe purtător, şi tolba fermecată. Cu aceste ajutoare preţioase furnizate de nimfe, pe lângă care mai avea şi oglinda primită de la Atena şi cosorul de la Hermes, a ajuns în ţinutul Gorgonelor, care trăiau la malul Oceanului, lângă Tartesos.

Gorgonele erau adormite cînd a ajuns la ele: fără să privească direct în ochii Meduzei, pentru că o singură privire ar fi fost de ajuns ca să transforme pe oricine în stană de piatră, Perseu s-a folosit de oglinda pe care i-o dăduse Atena, reuşind să taie capul creaturii. A pus apoi trofeul în tolba fermecată şi a făcut cale întoarsă; de urmărirea celorlalte două Gorgone furioase a scăpat uşor, datorită coifului magic, al cărui purtător devenea invizibil şi care l-a ajutat să fugă de acolo fără alte incidente.

Pe drumul de întoarcere la Serifos, Perseu a trecut prin Etiopia, unde a salvat-o şi a luat-o apoi de soţie pe Andromeda; aceasta îi fusese însă promisă lui Fineu, care a cerut respectarea făgăduinţei. Perseu şi Fineu s-au înfruntat într-o luptă cruntă din care a ieşit victorios cel dintâi. Tot în timpul călătoriei de întoarcere a avut loc confruntarea lui Perseu cu Atlas, pe care, arătându-i capul Meduzei, l-a transformat în muntele ce-i poartă numele.

Revenit în Serifos după îndelungata absenţă, Perseu a găsit lucrurile complet schimbate: Polidectes, dovedind o atitudine autoritară şi violentă faţă de Danae, o determinase pe aceasta să caute refugiu într-un templu. În aceste condiţii, Perseu s-a dus la palatul regelui unde a scos capul Meduzei, transformându-i în stane de piatră pe Polidectes şi pe toţi oaspeţii săi. În cele din urmă, eroul i-a oferit Atenei capul Meduzei, zeiţa punându-l pe scutul ei sau pe piept, pe platoşa care o proteja: într-una din aceste două poziţii apare de obicei în reprezentările figurate ale Atenei, iar potrivit mitului el şi-a păstrat şi în continuare puterea de a împietri pe oricine îl privea.

După ce a eliberat-o astfel pe Danae de tirania lui Polidectes, Perseu s-a întors în Argos cu mama sa şi cu Andromeda. Aflând de sosirea lui, Acrisios, amintindu-şi oracolul şi simţind că profeţia e cât pe ce să se împlinească, a fugit la Larisa, în ţara pelasgilor; dar Perseu a plecat după el, vrând să-l convingă să se întoarcă în patrie şi să se împace.

În Larisa tocmai se desfăşurau atunci jocurile cetăţii. Perseu a ajuns acolo la timp ca să participe la o întrecere, cea de aruncare a discului, care s-a dovedit însă a fi fatală: discul aruncat de erou l-a lovit pe Acrisios, ucigându-l pe loc. Profeţia se împlinise.

După această întâmplare, Perseu i-a lăsat tronul Argosului lui Megapentes, fiul lui Pretos, fratele lui Acrisios, primind în schimb să domnească în Tirint. Lui i se atribuia şi întemeierea cetăţii Micene.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: