De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis? (ultima parte)

Ovidius

Caracterul intenţionat neprecis şi ambiguu al puţinelor ştiri pe care le dă Ovidiu despre adevărata cauză a exilului, coroborate cu lipsa oricărei mărturii contemporane, a deschis de-a lungul veacurilor un vast câmp pentru tot felul de ipoteze şi conjecturi, unele mai ingenioase decât altele. Din reticenţele poetului, din frazele, expresiile şi aluziile vagi, uneori obscure chiar, cercetătorii au încercat să desprindă orice indiciu menit să arunce o cât de slabă rază de lumină care să-i ajute să dezlege această enigmă.

În străduinţa lor neobosită de a identifica vina poetului, deci cauza reală a exilului, biografii, comentatorii, filologii, istoricii şi istoricii literari au supus textele Tristelor şi Ponticelor unor cercetări amănunţite, încercând să stabilească legături, reale sau imaginare, între diferitele pasaje, versuri sau termeni, lunecând adeseori spre interpretări arbitrare. În sprijinul textului au fost aduse de multe ori, pentru a confirma sau infirma o anumită ipoteză, şi alte izvoare referitoare la unele evenimente ale epocii. De aici puzderia de ipoteze formulate în cursul timpului şi publicate în lucrări care, strânse la un loc, ar putea constitui o întreagă bibliotecă.

O sumară trecere în revistă a ipotezelor mai importante formulate în cursul timpului este necesară, pentru a se vedea, astfel, complexitatea problemei şi greutăţile care stau în calea soluţionării ei. Căci în jurul unora din ele s-au grupat numeroşi cercetători, opiniile lor fiind în concordanţă cu liniile fundamentale, iar deosebirile constând numai în amănunte coroborate cu noi citate din opera poetului. În felul acesta, au luat naştere şi numeroase variante ale diferitelor ipoteze. Au fost, în schimb, şi unele recunoscute de cei mai mulţi ca inacceptabile şi, în consecinţă, abandonate.

Opera erotică a lui Ovidiu

Din punct de vedere cronologic, cea mai veche ipoteză se referă la opera erotică a lui Ovidiu. Astfel, într-o biografie a lui Augustus, atribuită lui Sextus Aurelius Victor (secolul al IV-lea e.n.), vorbindu-se despre pornirile spre desfrâu ale împăratului, se arată că el nu tolera acest viciu la alţii, pedepsindu-i cu asprime, apoi continuă, ca exemplificare: „Căci a pedepsit cu exilul pe poetul Ovidiu… pentru că a scris trei cărţi despre arta iubirii”.

În acelaşi sens, dar cu o completare, avem o ştire din secolul următor de la poetul Sidonius Apollinaris, care într-una din poeziile sale spune că Ovidiu este „cunoscut pentru versurile de dragoste şi trimis la Tomis, fiind odinioară prea subjugat de o copilă regească ascunsă sub numele Corinei”. Identificând pe Corina, femeia cântată în Amoruri, cu Iulia, fiica împăratului, Sidonius Apollinaris consideră că adevărata cauză a exilului relaţiile de dragoste ce ar fi existat între ea şi Ovidiu. Această ştire s-a bucurat de mare trecere înaintea celor ce s-au ocupat cu cauzele exilului poetului în evul mediu, mai ales pentru că era mărturia cea mai apropiată în timp de epoca celui exilat, considerându-se, astfel, autentică. Aşa se explică prezenţa ei chiar şi în unele biografii ale lui Ovidiu din epoca Renaşterii. Ea a fost apoi susţinută şi fundamentată atât cu texte ovidiene, cât şi cu anumite fapte istorice, aşa că mai are partizani până în zilele noastre.

Versurile prin care Ovidiu se învinovăţeşte pentru că „a avut ochi” au servit la formularea a trei ipoteze ce pun exilul în legătură cu viaţa particulară a unor membri ai familiei imperiale. Una din acestea pune în cauză pe Augustus însuşi. Anume, pe baza unui pasaj din Suetonius – în care se spune că împăratul Caligula, pentru a dovedi că în vinele sale curgea numai sânge imperial, susţinea că Agrippina, mama sa, ar fi fost fructul relaţiilor incestuoase ale lui Augustus cu propria sa fiică, Iulia, – s-a emis ipoteza că Ovidiu ar fi fost exilat pentru vina de a fi fost, fără să vrea, martor ocular al acestui incest.

O altă ipoteză a izvorât din versurile din cartea a II-a a Tristelor, în care Ovidiu se compară cu vânătorul Acteon, care – după legendă – ar fi fost prefăcut în cerb şi apoi sfâşiat de propriii săi câini pentru vina de a fi văzut pe zeiţa Diana scăldându-se goală dimpreună cu însoţitoarele ei. Şi s-a susţinut aceasta cu atât mai mult cu cât versurile respective urmează imediat după acelea în care poetul se învinovăteşte că a văzut ceea ce nu trebuia să vadă. De aici s-a presupus că poetul ar fi surprins pe însăşi împărăteasa Livia în baie, ceea ce ar fi atras asupră-i mânia împăratului.

Un alt membru al familiei imperiale implicat în ipotezele referitoare la cauzele exilului lui Ovidiu este Iulia, nepoata lui Augustus, care provocose un scandal public prin legăturile ei extraconjugale şi, în general, prin viaţa desfrânată pe care o ducea. În cursul timpului s-au format mai multe variante ale acestei ipoteze. Astfel, după unii, Ovidiu ar fi avut cunoştinţă de una din aventurile amoroase ale Iuliei şi ar fi făcut glume pe socoteala ei în faţa unor prieteni şi a servitorilor acestora; din cauza indiscreţiei lor, vestea ar fi aiuns la urechile împăratului, care l-a pedepsit cu exilul.

Potrivit unei alte variante, Ovidiu ar fi avut cunoştinţă de relaţiile incestuoase ale Iuliei cu propriul ei frate, Agrippa Postumus. Legenda iubirii incestuoase dintre Caunus şi Byblis, povestită pe larg în Metemarfoze, ar fi fost o încurajare sau cel puţin o aluzie la sentimentele denaturate ale Iuliei pentru fratele ei. De acest presupus incest a fost legată şi alungarea lui Postumus din Roma şi trimiterea lui într-o insulă, precum şi intenţia lui Ovidiu, exilat curând după aceea, de a-şi distruge Metamorfozele înainte de plecarea sa la Tomis.

După o variantă mai recentă, poetul ar fi cunoscut şi tăinuit relatiile adultere ale Iuliei cu Decimus Iunius Silanus; mai mult încă: le-ar fi încurajat şi ocrotit în propria lui casă. În sprijinul acestei variante a fost adusă şi coincidenţa, confirmată de altfel şi de izvoarele istorice, dintre exilul lui Ovidiu şi alungarea nepoatei împăratului din Roma în insula Trimerus din apropierea coastei septentrionale a Apuliei. S-a mai susţinut că, după descoperirea complicităţii poetului la aceste legături adultere ale Iuliei, întreaga operă erotică a lui Ovidiu a provocat mânia neiertătoare a împăratului. Numai o jignire adusă direct familiei imperiale a putut prilejui o pedeapsă atât de severă.

Cauze de natură mistico-religioasă

După alţii, exilul lui Ovidiu s-ar atribui unor cauze de natură mistico-religioasă. Anume, el a fost pus în legătură cu răspândirea la Roma a unor credinţe cu practicarea unor mistere străine. Şi în această privinţă există mai multe variante. Astfel, potrivit uneia din ele, poetul ar fi profanat misterele divinităţii egiptene Isis, al cărei cult era foarte răspândit printre femeile de la Roma. Călcând prescripţiile stricte ale acestui cult, poetul s-ar fi făcut vinovat de a fi pătruns deghizat în sanctuarul zeiţei, luând parte la ceremoniile secrete organizate în cinstea ei, la care nu aveau voie să asiste decât femeile. Mai mult: cu acest prilej el ar fi aflat că şi împărăteasa Livia era iniţiată în misterele divinităţii egiptene; de aici pedeapsa atât de necruţătoare.

Dupa o altă variantă, Ovidiu ar fi asistat la o şedinţă de divinaţie organizată în iatacul Iuliei, în care s-a încercat să se scruteze viitorul cu privire la viaţa împăratului şi la succesiunea la tronul imperial. Din această scrutare ar fi reieşit că Augustus avea să moară într-un viitor apropiat şi că succesorul lui avea să fie Agrippa Postumus, nepotul împăratului, care trăia exilat în insula Planasia din Marea Adriatică. Aceste date ar fi ajuns la urechile împăratului, dar mai ales ale împărătesei Livia, care impusese ca succesor pe Tiberius, fiul său din prima căsătorie, înăbuşind cu violenţă orice încercare de a readuce din exil pe ultimul descendent în linie bărbătească al gintei Iulia, adică pe Agrippa Postumus.

În sfârşit, potrivit unei a treia variante, care pleacă de la datele celei precedente, coroborate cu descoperirea la Porta Maggiore o unei cripte a neopitagoricienilor, Ovidiu n-ar fi fost străin de activitatea acestor secte, interzise şi pedepsite de legile în vigoare. El s-ar fi lăsat atras într-una din acele cripte în care se celebrau misterele şi se căuta să se descopere viitorul cu privire la soarta imperiului şi, poate, chiar la viaţa împăratului. Aşa s-ar explica de ce Ovidiu a fost pedepsit cu exilul, pedeapsa aplicată şi neopitagoricienilor, ca profanatori ai religiei tradiţionale.

Cauze de natură politică

O ultimă categorie de ipoteze se întemeiază pe un substrat de natură politică. Ovidiu este considerat complice la o acţiune conspirativă în vederea înlăturării lui Tiberius, fiul vitreg al împăratului, de la succesiunea la tron şi pentru sprijinirea lui Agrippa Postumus sau a lui Germanicus. Prin această complicitate poetul şi-ar fi atras ura împărătesei Livia, mama lui Tiberius, care ar fi obţinut de la împărat deportarea prezumtivului pretendent la tron, netezind astfel drumul succesiunii fiului său. Organizatorul conspiraţiei ar fi fost cel mai bun prieten al lui Ovidiu, Fabius Maximus, mort în împrejurări suspecte curând după plecarea poetului în exil. Aşa s-a explicat de ce, după moartea lui Augustus, Ovidiu şi-a pierdut orice speranţă de a se mai întoarce la Roma: noul împărat, Tiberius, şi Livia, mama lui, erau duşmanii săi neînduplecaţi.

Cu substrat politic este, în fine, şi ipoteza potrivit căreia Ovidiu, prin opera sa erotică, ar fi dat o lovitură pe la spate nu numai politicii lui Augustus de restaurare a vechilor credinţe religioase şi a moralei tradiţionale, dar ar fi luat atitudine şi împotriva acelor dispoziţii din legislaţia lui care acordau valabilitate juridică denunţurilor făcute de sclavi împotriva stăpânilor lor. De asemenea, în exerciţiile sale retorice poetul s-ar fi făcut vinovat de parodierea legilor aduse de împărat pentru reprimarea adulterului.

Problema cauzelor exilului lui Ovidiu continuă încă să rămână o piatră de încercare pentru filologii clasici, pentru cercetătorii istoriei şi literaturii Romei antice. Acribia şi ingeniozitatea lor caută mereu noi combinaţii şi noi conjecturi pe marginea aceloraşi texte din Triste şi Pontice. Dar, atâta timp cât opera lui Ovidiu va fi singura mărturie scrisă, enigma va rămâne nedezlegată.

Prima parte AICI

sursa: Nicolae Lascu,  De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis?, în Magazin istoric, Anul II, Nr.9(18), septembrie 1968

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: