Alexandru Ioan Cuza în “Enciclopedia Universală Britannica”

Alexandru Ioan Cuza

Cuza, Alexandru Ioan (20.03.1820, Bârlad, Moldova – 15.05.1873, Heidelberg, Germania). Om politic român, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866).

Studiile şi le-a făcut la un pension din Galaţi, apoi la Paris, unde şi-a susţinut examenul de bacalaureat. A studiat la Facultatea de Drept (1835-1836), continuând în ţară (1837-1840) la Academia Mihăileană din Iaşi. A făcut parte din Miliţia Moldovenească (1839-1840), a fost preşedintele Judecătoriei Covurlui (1842-1845), agă (1843). Participant la Revoluţia din 1848 în Moldova, după înfrângerea acesteia a fost nevoit să emigreze. Revenit în ţară, a reluat funcţia de preşedinte al Judecătoriei Covurlui, apoi a fost director al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851). Fiind fără funcţii, în perioada 1851-1854, a călătorit în Austria, Franţa, Italia şi Cehia. Pentru a treia oară, a redevenit preşedintele Judecătoriei Galaţi (1854-1856), apoi pârcălab al ţinutului Covurlui (1857). Imediat după reintegrarea sa în armată ca sublocotenent, a fost înaintat la gradul de maior (1857), apoi de colonel (1858) şi de ajutor de hatman în Miliţia Moldovenească. În acelaşi an a devenit caimacam şi vicepreşedinte al Adunării Elective.

Militant convins pentru unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti, a fost ales domnitor al Moldovei la 5 ianuarie 1859. Prin alegerea sa la 24 ianuarie, la Bucureşti, ca domnitor şi al Ţării Româneşti, s-a efectuat pasul decisiv pentru unirea celor două principate.

A promovat o politică externă îndreptată spre recunoaşterea internaţională a tânărului stat. În colaborare cu Mihail Kogălniceanu, a iniţiat un program de reforme economice şi sociale menite să conducă la modernizarea societăţii. Împotriva rezistenţei viguroase a opoziţiei conservatoare, a reuşit impunerea unor măsuri radicale precum desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea (parţială) a ţăranilor, adoptarea unei constituţii, secularizarea averilor mănăstireşti, introducerea învăţământului general obligatoriu, introducerea unui sistem metric modern. În plan cultural, numele său rămâne legat de introducerea grafiei latine şi de înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi din Bucureşti.

Acuzat de tendinţe dictatoriale, a fost îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat (11 februarie 1866) şi exilat. S-a instalat la Florenţa, apoi la Heidelberg (1873), unde a murit. Adus în ţară (1873), a fost înhumat la castelul familiei de la Ruginoasa, iar după Primul Război Mondial a fost reînhumat la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 4, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010, p. 337-338

2 responses

  1. Haideți să glumim puțin și să spunem că marele domnitor nu apare doar în paginile celebrei enciclopedii ci și pe coperta revistei „Cațavencu” alături de Victor Ponta, sub titlul : „Cuza și Scuza”.

  2. Cu siguranta Al.Ioan Cuza poate fi considerat ctitorul Romaniei moderne.In acelasi timp este si o personalitate controversata.A fost omul timpului sau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: