Unirea Principatelor Române şi reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Unirea Principatelor Romane

Perioada 1849-1859

După înfrângerea revoluţiei de la 1848, unirea Principatelor a devenit principalul obiectiv naţional promovat de mişcarea unionistă.

Conferinţa de pace de la Paris (1856) Tratatul de pace semnat de marile puteri la Paris, în urma Războiului Crimeei şi a înfrângerii Rusiei, stabilea pentru Principate:

  • înlăturarea protectoratului Rusiei şi înlocuirea acestuia cu garanţia colectivă a marilor puteri europene;
  • revenirea în componenţa Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei;
  • organizarea unei Adunări ad-hoc (Divan ad-hoc) în fiecare Principat, care să exprime părerea populaţiei în problema unirii.

Adunările ad-hoc (1857) au exprimat, prin rezoluţiile adoptate, doriţa unirii Principatelor sub numele de „România”, sub conducerea unui principe străin.

Convenţia de la Paris (1858), document cu rol de lege fundamentală (Constituţie), stabilea noul statut politico-juridic al Principatelor, respectiv unirea parţială (legislativă), sub numele de „Principatele Unite Moldovei şi Valahiei”.

Adunările elective de la Iaşi şi Bucureşti l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza atât ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859), cât şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859).

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În urma recunoaşterii de către marile puteri a dublei alegeri şi a unirii depline a Principatelor (1859-1861), au fost adoptate reforme care au pus bazele statului român modern. Cele mai importante reforme au fost aplicate în perioada guvernului condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1865):

  • Legea secularizării averilor mănăstireşti (1863);
  • Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (noua lege fundamentală, 1864);
  • Legea rurală (privind emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor, 1864);
  • Legea învăţământului (1864).

REPERE CRONOLOGICE

  • 1856 – Congresul de pace de la Paris. Încetarea protectoratului Rusiei asupra Principatelor Române.
  • 1858 – Convenţia de la Paris, document care stabileşte noul statut politico-juridic al Principatelor.
  • 1859, 5 ianuarie – Alexandru loan Cuza este ales domnitor al Moldovei.
  • 1859, 24 ianuarie – Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Ţării Româneşti. Unirea celor două Principate.
  • 1859-1866 – domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

VOCABULAR

Adunări ad-hoc = adunări întrunite pentru discutarea unei anumite probleme.

Partida naţională = grupare politică patriotică în Principate, care susţinea unirea şi independenţa acestora.

Rezoluţie = document redactat cu prilejul unei întruniri, conferinţe sau adunări, care cuprinde concluziile sau recomandările acesteia.

Secularizare = trecerea în proprietatea statului a pământurilor Bisericii.

Sursa: Magda Stan, Cristian-Sorin Vornicu, Istoria de nota 10: clasele a VII-a şi a VIII-a, Bucureşti, CD PRESS, 2010, pag. 100

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) Bun referat. scuzati-mi =))))))))))))))))))))))

  2. M-a ajutat foarte mult!Multumesc

  3. Eugen Constantin Sandru | Răspunde

    Da.bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: