Mihai Viteazul. Gâdele înfricoşat

mihai-viteazul

Mihai Viteazul. Gâdele înfricoşat (povestire istorică)

Într-această vreme, se ridica în piaţa Sf. Gheorghe o podea din scânduri groase, având pe laturi împrejmuire de lănteţi, iar într-o parte deschidere cu scară. Aici trebuia să se facă moartea lui Mihai, fost mare ban al Craiovei, în văzul boierimii şi norodului, ca toţi, fără osebire,  să  capete  învăţătură  de  minte  ce  păţeşte oricine  cutează  a  schimba  domnia  cea  legiuită  spre folosul său.

Mai mult de jumătate din târgoveţi, bărbaţi, femei şi chiar  copii,  se  adunaseră  în  piaţă,  să  vadă spăimântătoarea  privelişte.  Era  o  mare  de  capete omeneşti  care  se zbuciuma stând  locului  înghesuită, încât  cele  două  sute  de  seimeni  puşi sub ascultarea ispravnicului Feodosiu abia izbutiră a-şi face drum cu osânditul la mijloc, prin acea grămadă.

Când  gâdele  urcă  pe  eşafod,  lumea  izbucni  în strigăte de ură, ocărându-l şi huiduindu-l. Era un ţigan mătăhălos, tuciuriu ca fundul ceaunului, cu capul chel şi trupul gol pân-la brâu, lucind dezgustător în lumina asfinţitului.

Numaidecât se făcu tăcere. Pe podea urcă trimisul Domnului, un jelbar cu un sul de pergament în mână, pe care îl desfăcu, strigând:

Oameni  buni,  dau  glas  poruncii  Domnului. Ascultaţi cu luare aminte:

„Io,  Alexandru-Bogdan,  cu  mila  lui  Dumnezeu Voievod  atotstăpânitor  al  Ţării  Româneşti,  prin hotărârea  Domniei  mele  şi  a  Divanului  nostru pedepsesc cu moarte pe trădătorul de ţară şi tron bivel ban  al  Craiovei,  Mihai,  ce-şi  zice  fiu  al  lui Pătraşcu-vodă, pentru că, cu vrere şi bună ştiinţă unelti el să răstoarne Domnia mea dându-mă morţii pe mine şi ducând ţara de râpă. Îl pedepsim într-acest fel pentru a da bună pildă tuturor acelora care cuteza-vor ca el să facă tulburare cu fărădelegile lor. Divanul a chibzuit şi Domnul a hotărât!”

Un murmur greu ca mugetul mării se ridică din mulţime.

Tăcere! răcni ispravnicul peste capetele lor. Cine cârteşte împotrivă se face vinovat de nesupunere.

— Nu-i drept! Nevinovat e banul! Să fie slobozit! se auziră glasuri ridicându-se împotrivă.

Cine a strigat? răcni din nou ispravnicul.

La rându-i jelbarul strigă poruncitor:

Tăceţi! Linişte! Păstraţi rânduiala!

Dar strigătul mulţimii mai abitir se înteţi. Câteva pietre zburară prin văzduh, fără a face stricăciune, însă ispravnicul pierzând cumpătul trimise de îndată o ceată de  seimeni  să  prindă  pe  tulburători.  Se  iscă învălmăşeală ici, colo, se auziră ţipete femeieşti, dar nu trecu mult şi liniştea iar se lăsă la loc.

Atunci  ispravnicul  luă  pe  osândit  de  mână,  urcă scara eşafodului, şi zise:

Gâde,  ţi-l  dau  în  seamă,  primeşte-l  şi  fă-ţi datoria.

Niciodată  un  osândit  la  moarte  nu  merse  atât  de mândru spre butucul pe care trebuia să-şi lase capul. Banul Craiovei n-avea gând de răzvrătire dar, ca-ntr-o lumină  de  fulger, văzu  înaintea  ochilor  chipul slăbănog, galben, cu peri puţini al amarnicului Domn şi în suflet i se urcă deodată o cruntă mânie că el, Mihai,  nu  va  mai  putea  mântui  ţara  sa  de lepra păgânească! Şi cine era menit a pune capăt vieţii lui? Această stârpitură din fundul lumii, acest ţigan buzat, care aducea mai mult cu o sălbăticiune decât cu o fiinţă omenească?

Fără vrere, osânditul făcu un pas către gâde, ca şi cum ar fi voit să-l îmbrâncească de pe podea. Călăul se trase năucit deoparte întâlnind scăpărarea năpraznică a celor doi ochi mari, care se îndreptau spre moarte şi, cuprins deodată de spaimă crâncenă, zvârli securea pe jos, ridică braţul stâng deasupra capului, parcă ferindu-se de o lovire din senin şi o rupse de fugă strigând într-una:

Nu pot să-l omor! Pe acest om nu pot să-l omor!

Ceea ce se întâmplă după aceea e lesne de înţeles. Lumea uluită, văzând în această întâmplare un semn ceresc, dădu buzna spre eşafod, într-un iureş nestăvilit, să  ocrotească  pe  osândit,  însă  află  în  calea  ei împotrivirea seimenilor. Nefericiţii arnăuţi credeau că pot ei să stăvilească viforul mulţimii dezlănţuite? Fură călcaţi în picioare, striviţi ca muştele, loviţi chiar cu sâneţele lor. De-ar fi fost o oaste de o mie de oameni o făcea praf furia norodului, darmite două sute? Cine mai  putea  stăvili  apele  revărsate?  Şi  această  putere uriaşă îşi făcu şi sie-şi rău, căci mulţi bărbaţi, multe femei  iar  copii  şi  mai  mulţi  se  striviră  şi  poate dragostea lor prea mare ar fi omorât şi pe cel ce voiau să-l scape: pe banul Mihai. Dar el se pricepu să se ocrotească  şi  singur,  făcându-se  nevăzut  cu  toată mulţimea ochilor care erau asupra sa.

Într-amurg, viind la loc liniştea, oamenii strigară de iertare în faţa casei domneşti, iar Vodă iertă cu silnicie pe  cine  n-avea  rost  să-l  mai  ierte.  Căci  Mihai, întâlnindu-se cu câţiva boieri de partea sa, se sfătuiră ce era de făcut în asemenea împrejurare? Unii ziceau că împăcare cu Vodă nu va putea fi, căci iertarea i-o dăduse prin silnicie. Mai sănătos e să fugă la Ţarigrad, la unchi-său, unde va afla ocrotire. Mama  Tudora,  şi  ea  de  faţă,  zise  că  drumul  la Stambul să fie întâi prin Transilvania şi de-acolo să se lase în jos spre Dunăre, că altfel îl înhaţă din nou zbirii lui Vodă. Toţi  socotiră  bun  vicleşugul,  aşa  că  Mihai,  în revărsatul zorilor apucă drumul spre munţi dimpreună cu fraţii Buzeşti, care sosiră din Oltenia cu un pâlc de călăreţi.

Vodă Alexandru îşi frângea mâinile de necaz aflând toate câte se întâmplaseră în piaţa Sf. Gheorghe.

Mai bine îi luam zilele în puşcărie! Dar am vrut să dau pildă celor ce se ridică împotriva domniei. Din păcate, învăţarea de minte se întoarse spre mine!

Era foarte adevărat, căci peste două săptămâni fu mazilit.

sursa: Mihail Drumeş,  Povestea neamului românesc de la început şi până în zilele noastre. Pagini din trecut, vol. 2, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: