Cincinat Pavelescu, într-o noapte de revelion

noapte de revelion

Cincinat Pavelescu, cunoscutul epigramist – judecător pe vremuri într-un târguşor din preajma Râmnicului-Sărat – îşi petrecea întotdeauna revelionul la Bucureşti în mijlocul confraţilor, care îl aşteptau cu nerăbdare pentru improvizaţiile, anecdotele cu tâlc şi mai ales pentru istorisirile de aventuri trăite (şi de multe ori netrăite) pe care le povestea cu o neobosită vervă.

Într-un an, însă, cu două zile înainte de Anul Nou, se abătuse un viscol cu troieniri de şosele şi trenuri, blocând traficul de călători, astfel încât bardul fu nevoit să rămână în mica urbe cu câteva felinare fumegând pe strada principală, fără nicio perspectivă de evadare.

Un avocat burlac, ştiindu-l singur şi în proaste relaţii cu gazda nemulţumită de neplata chiriei cu lunile, l-a invitat să serbeze ivirea Noului An împreună cu inginerul silvic şi un medic, amândoi celibatari. Doctorul venea cu o damigeană de vin din podgoria Tâmboieşti, iar silvicul cu vâscul pentru împodobirea locuinţei de holtei. Tânărul amfitrion, nefiind pregătit pentru o asemenea sindrofie, înştiinţase pe un client cu procese penale să-i aducă neapărat de unde o şti, cu noaptea în cap, câteva păsări în contul onorariului de avocat.

Seara târziu, în timp ce invitaţii sosiseră şi era în toi prepararea meniului, în curte, apoi în bucătărie, izbucni zarva, urmată de o percheziţie făcută de doi reprezentanţi ai ordinii publice, însoţiţi de proprietarul păgubaş, care, găsind găinile furate, unele în oale, altele în cuptor, cerea să sechestreze zburătoarele. Clientul avocatului recunoscuse faptul infamant. Mai grav era că proprietarul insista să fie considerate complice toate persoanele găsite în casă, implicit tânărul poet pe care oraşul îl bănuia de tainice întâlniri cu soţia proprietarului reclamant!

În fine, corpurile delicte au fost ridicate. Nemairămânând nimic în casă de mâncare, tot grupul de holtei – aproape de miezul nopţii  – s-a mutat într-un restaurant, unde s-a bucurat de o caldă primire, întrucât birtaşul avea, la rândul lui, un proces de speculă la judecătoria locală. Masa a fost abundentă, de la caltaboşi fierţi în sos de mirodenii, muşchi de porc împănat cu slănină şi usturoi şi tăvălit prin mălai, cu purcel de lapte rumenit la cuptor, până la plăcinte.

În această ambianţă, Cincinat şi-a recăpătat buna dispoziţie şi verva care creştea pe măsura sticlelor desfundate, improvizând chiar câteva epigrame, ca cea de mai jos, adresată proprietarului găinilor furate:

Mă socoteşti cumva complice,
Deşi nu văd unde mi-i vina,
Când ştim cu toţii azi, amice,
Nicicând nu ţi-ai păzit găina. 🙂

sursa: Octavian Moşescu, Oaspeţi de altădată, Ed. Litera, Bucureşti, 1972, pag. 53-55

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. La mulți ani fericiți!

  2. La mulţi ani !, frumoşi şi buni.
    Un an nou plin de succese, realizări şi bucurii. Şi sănătate. Multă sănătate !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: