În budoarul unei femei romane (ultima parte)

femei romane

Laelia n-ar putea fi considerată nici mai crudă, nici mai perversă decât alte aristocrate romane din vremea ei. Ceea ce se petrecea în budoarul Laeliei avea loc, zi de zi, în mai toate casele celor bogaţi.

Aici, în budoar, în penumbra draperiilor catifelate, se petreceau lucruri pe care uneori chiar autorii antici, atât de slobozi în exprimare, s-au jenat să le aştearnă pe hârtie. În budoar îşi primeau matroanele aristocrate prietenele de încredere, cărora le destăinuiau aventurile amoroase; în budoar se urzeau intrigi şi se consumau infidelităti; şi tot în budoar se punea câteodată la cale debarasarea de soţii bogaţi deveniti indezirabili soţiilor, dornice să rămână mai grabnic văduve… Văduviile se obţineau repede dacă se recurgea la serviciile bine retribuite ale unor otrăvitoare de profesie, pentru care budoarele n-aveau taine.

Adeseori capetele firelor intrigilor urzite în budoar se aflau în mâinile venerabilelor mame ale matroanelor. Multe soacre îşi dirijau fiicele într-un adevărat război, mocnit sau făţiş, împotriva ginerilor lor: „Trebuie să-ţi pierzi nădejdea – scria Iuvenal – că o să mai ai linişte în casă, atâta timp cât soacra este în viaţă. Ea învaţă pe fiică-sa să se bucure de spolierea bărbatului. Ea o învaţă, când primeşte scrisoare de la amant, să nu-i răspundă simplu şi necioplit. Ea îi învaţă pe paznici sau îi îmblânzeşte cu bani… Desigur, te-ai aştepta ca o mamă sã înveţe pe fiica sa deprinderi oneste şi altele decât acelea pe care le are…”

Budoarele împărăteselor

Intimitatea budoarelor şi culisele lor nu scăpau, evident, curiozităţii, indiscreţiei şi clevetirilor cercurilor aristocratice. Din acest punct de vedere, o atracţie fascinantă exercitau budoarele împărăteselor, unde se petreceau fapte de un dramatism înspăimântător. Să fi fost oare neîntemeiate zvonurile că în budoar se pusese la cale otrăvirea lui Drusus, fiul lui Tiberius, de către soţia sa, Livia, în complicitate cu Seianus? Şi nu se spunea că, tot în budoar, fusese pregătită otrăvirea lui Claudius de către Agrippina?

În legătură cu aceasta, Suetonius scrie: „Şi nu mult după aceea şi-a scris (Claudius) testamentul, şi toţi magistraţii şi-au depus semnăturile pe el. Aşadar, mai înainte de a se merge mai departe (Claudius, dezgustat de acţiunile nefaste ale Agrippinei, manifestase dorinţa de a-l adopta pe Britannicus – n.n.), Agrippina, care pe lângă toate acestea era chinuită de propria-i conştiinţă iar delatorii o acuzau de multe crime, i-a luat-o lui Claudius înainte. Toţi autorii sunt de acord ca Claudius a fost otrăvit. Unde şi cine însă i-a dat otrava, nu se ştie exact…”

Păţania soţiei lui Caesar

La Roma era obiceiul ca sărbătoarea zeiţei Bona să se organizeze în casa unui magistrat roman numai între femei, deoarece, cu acest prilej, aveau loc unele dansuri care mimau actul procreaţiei. După un sacrificiu adus zeiţei, urmau cântece şi dansuri pe care le executau femeile între ele. Totuşi, încălcând acest obicei, Caesar a hotărât ca sărbătoarea să se ţină în palatul său. Soţia lui Caesar, Pompeia, s-a gândit să profite de acest prilej pentru a petrece câteva ore cu Clodius – supranumit „Pulcher“ (frumosul) – între ei existând de mai mult timp legături de dragoste.

Deghizat în cântăreaţă, Clodius a luat cu el o harpă şi a pătruns în palatul lui Caesar cu ajutorul sclavei de încredere a Pompeii. Nerăbdător, a pornit în căutarea iubitei, pătrunzând până în camera unde se celebrau „misterele” zeiţei Bona. Una dintre participante – şi tocmai sclava Aureliei, femeia însărcinată să o supravegheze îndeaproape pe Pompeia – a invitat la dans… cântăreaţa! Luat prin surprindere şi ignorând ceremonialul serbării, Clodius a refuzat. Intrigată, sclava l-a întrebat cine este şi ce caută, deşi, după voce, intuise că „harpista“ era de gen masculin. Imediat s-a dat alarma şi toate uşile au fost închise; dansurile şi cântecele s-au întrerupt în cursul aceleiaşi nopţi. Toată Roma vuia că misterele zeiţei Bona fuseseră pângărite de către Clodius.

Deşi în realitate era o întâmplare tipică de alcov, aventura soţiei lui Caesar cu Clodius a fost speculată de unele cercuri aristocratice în interesul lor politic. Clodius era cunoscut ca om de casă şi susţinător al politicii lui Caesar. Adversarii acestuia s-au grăbit să declanşeze o violentă campanie în Senat. Ca urmare, Clodius a fost dat în judecată. Între timp, Caesar a repudiat-o pe Pompeia. Participând la proces ca martor, Caesar a fost întrebat dacă ştie ceva despre legăturile dintre soţia sa şi Clodius. La răspunsul negativ al lui Caesar, judecătorul l-a întrebat maliţios:

Atunci, de ce ţi-ai repudiat soţia?

– Fiindcă nu se cade ca soţia lui Caesar să fie bănuită măcar! – ar fi răspuns acesta.

De fapt, între Pompeia, care-i era soţie infidelă, şi Clodius, care-i era necesar ca instrument politic, Caesar preferase să-l salveze pe Clodius. Şi astfel, cu 31 de voturi contra 25, „Pulcher“ a fost absolvit de orice vină.

Prima parte Aici

sursa: Prof. dr. N.I. Barbu, În budoarul unei femei romane, în Magazin istoric, anul II, nr.1(10), ianuarie, 1968

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: