Copilul tău este o fiinţă liberă

tata si fiica

La fel ca şi tine, copilul tău este o fiinţă liberă. Respectă-i libertatea!

Deşi este – la început total – dependent de tine, copilul tău este şi el o fiinţă liberă, care are dreptul de a i se respecta libertatea şi demnitatea.Tu, ca părinte, ai datoria de a-l face să se simtă liber, de a-l ajuta să-şi trăiască această libertate frumos, pentru a deveni un om împlinit, fericit.

Copilul nu este un apendice al personalităţii tale. Între tine şi copilul tău nu trebuie să existe relaţii de subordonare, ci de iubire. Dacă există iubire, nu există ierarhii de tipul eu sunt şeful şi tu subalternul, eu dispun, că sunt adult şi ştiu, iar tu execuţi, că eşti mic şi nu ştii.

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

Toţi copiii sunt creatori, sunt talentaţi, au genialitate. Faptul că această genialitate se pierde pe drum se datorează societăţii şi, în primul rând, familiei – fapt demonstrat ca fiind adevărat de mai mulţi oameni de ştiinţă contemporani.

A respecta libertatea copilului nu înseamnă nici a-l lăsa de izbelişte şi nici a-l lăsa să facă orice-i trece prin cap – ca să se simtă liber. Un părinte adevărat, responsabil, va spune Nu copilului ori de câte ori este nevoie – dacă acest Nu este în interesul superior al copilului. Părintele responsabil ştie când să spună „Nu“ şi are şi forţa şi talentul de a o face.

Pentru a respecta libertatea copilului tău trebuie să înţelegi şi să admiţi faptul că el este o altă fiinţă decât tine. Nu trăi tu în locul copilului tău. Nu transfera visurile şi dorinţele tale asupra copilului tău. El este o altă fiinţă, cu propriile-i visuri şi dorinţe.

Nu-ţi înăbuşi copilul. Lasă-l să respire liber.

Când copilul tău ia decizia de a se căsători şi îşi alege soţul sau soţia, nu te amesteca în niciun fel în această alegere. Este o chestiune strict personală a fiecăruia, o chestiune intimă, care nu priveşte pe nimeni în afară de persoanele în cauză. Dacă ţi se cere părerea, poţi să ţi-o exprimi şi atât. Dacă îţi cere un sfat, încurajează-l să-şi urmeze inima. Acordă-i libertate deplină. Aceeaşi libertate deplină trebuie să-i acorzi copilului tău şi atunci când îşi alege meseria. Sau când şi-o schimbă pe cea aleasă. Lasă-l să lucreze ce-i place. În fond, e atât de simplu să nu te amesteci.

Lăsaţi-vă copiii liberi. Aveţi încredere în ei. Fiţi mereu calzi şi aprobatori cu ei, veniţi-le în întâmpinare când îşi exprimă dorinţele şi aspiraţiile. Copilul trebuie să simtă tot timpul în fundal căldura părintească şi sprijinul necondiţionat al mamei şi al tatălui.

Un părinte adevărat este mereu prezent în viaţa copilului său, îl veghează, intervine când trebuie, se retrage când asta e mai bine pentru copil.

sursa: Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor! Ghidul bunelor maniere pentru părinţi, Editura Coresi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: