Octavian Goga la Râmnicu Sărat

Octavian Goga

… Şi poetul Octavian Goga a fost la Râmnicu-Sărat. În trecere spre Iaşi, s-a oprit să ţină o conferinţă despre Avram Iancu şi să ia masa într-un local de pe strada principală, unde astăzi se află instalat muzeul orăşenesc. La banchet au participat peste 100 de intelectuali.

Reuniunea a durat mai multe ceasuri. Anecdote, toasturi şi improvizaţii, râmnicenii ţinând să se arate mari iubitori ai muzelor. Astfel, o absolventă de conservator, cu vibraţii în glas şi farmec în priviri, citeşte pe nerăsuflate:

Mărturisesc, iubite bard,
Atâtea vise pier ca fumul
Şi doruri multe-n mine ard,
Când noaptea vă citesc volumul.

N-a lipsit nici taraful de lăutari, dirijat de chitaristul Tudorică Frangulea, cel mai simpatic şi amuzant cântăreţ al Râmnicului, chemat întotdeauna la nunţi, sindrofii şi zaiafeturi prelungite prin podgorii. Frangulea sau „cioara fermecată”, porecla de toate zilele, mărunt, oacheş, cu o măslină în vârful nasului, cânta după ureche, având o voce caldă, cu suspin de doini şi plânset de caval. Înduioşa inimile de toate vârstele, altfel cântând adolescenţilor şi altfel bătrânilor încărcaţi de ani şi amintiri.

În seara aceea, Frangulea, aflând cine este marele oaspete şi cunoscând multe stihuri ale poetului, şi-a pus tot focul în cântecul:

De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de acasă,
Să fi rămas fecior de plug,
Să fi rămas la coasă”.

Când s-a sfârşit melodia, un ropot de aplauze s-a dezlănţuit, iar sărbătoritul, vădit emoţionat, cu albastrul ochilor umeziţi, s-a ridicat de la masă şi, ţinând în mână paharul cu vin, s-a îndreptat spre taraful de lăutari. A ciocnit cu ei şi mai cu seamă cu Frangulea, care s-a întrecut pe sine în a cânta tot ce ştia mai de preţ.

Dar petrecerea a avut şi un moment vesel. În suita poetului se afla şi o ziaristă franceză, care, nedistingând bine franceza pe care obişnuia s-o pocească Frangulea, îl întreabă ce dialect vorbeşte. Chitaristul nu-şi pierde cântecul şi răspunde:

„Je o parl la lang flamando, madam.”

Surprinsă, ziarista îşi arată nedumerirea că nu cunoaşte acest dialect… flamand. Explozie de râs. Era vorba de… dialectul din mahalaua Flămânda, de la marginea oraşului!

sursa: Octavian Moşescu, Oaspeţi de altădată, Ed. Litera, Bucureşti, 1972, pag. 49-51

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: