Primul Război Mondial (ultima parte)

primul razboi mondial - batalii navale

Războiul în 1916

Flota de suprafaţă a Germaniei nu a pus la încercare supremaţia Aliaţilor pe ocean decât pe 31 mai 1916, în Iutlanda. Marea flotă britanică întâlneşte flota Germaniei lângă coasta Danemarcei. Britanicii, sub comanda amiralului John R. Jellicoe, au suferit pierderi masive în nave şi oameni. Totuşi, amiralul Reinhard Scheer s-a văzut nevoit să retragă flota germană. Cu costuri uriaşe, britanicii obţin o victorie strategică. Bătălia Iutlandei a fost cea mai importantă încleştare navală la suprafaţă din întreg războiul, făcând posibilă perpetuarea blocadei asupra Germaniei.

Bătăliile de la Verdun şi Somme

În februarie, germanii au lansat o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat multe luni la rând.

În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Bombardamentul dinaintea atacului a durat o săptămână. Puţin câte puţin, britanicii au avansat. Când iarna a pus capăt confruntărilor, ei creaseră o breşă de 14 km în linia germană.

La Somme, armata britanică a introdus un nou tip de vehicul blindat, ce înainta pe şenile. Maşinăria fusese construită în secret, iar componentele asamblate în fabrici diferite. Unele componente, ce semănau cu nişte cisterne, au fost numite de muncitori „tancuri” (rezervoare). „Tanc” este numele de cod folosit în timpul elaborării armei, devenit apoi denumire permanentă.

Războiul aerian

Avioanele şi baloanele erau folosite la început pentru a transporta observatori. În 1915, poziţiile inamicului au fost fotografiate din avion. Dezvoltând un aparat franţuzesc, Anthony Fokker le-a prezentat germanilor o mitralieră sincronizată să tragă printre paletele elicei avionului, în timpul zborului. În scurtă vreme, britanicii şi francezii au creat şi ei propria versiune a mitralierei sincronizate. Ambele tabere au folosit aparate de vânătoare pentru a doborî avioanele de spionaj inamice, piloţii de luptă devenind eroi internaţionali.

Ferdinand Zeppelin

Raidurile zepelinelor

Contele Ferdinand von Zeppelin cunoştea valoarea baloanelor ca metodă de observaţie aeriană din Războiul Civil American. La întoarcerea în Germania, Zeppelin a pus bazele unui balon dirijabil, cu schelet dur. Un zepelin a bombardat pentru prima oară Londra în mai 1915. Din acel moment, dirijabilele au întreprins încă 51 de raiduri. Cu toate astea, 77 de dirijabile au fost distruse de furtuni ori sub focul avioanelor de vânătoare sau al antiaerienelor. În cele din urmă, germanii au renunţat să le mai folosească în luptă.

Ambele tabere au construit antiaeriene pentru a face faţă raidurilor şi bombardamentelor aviatice. Focul imprecis al antiaerienelor germane fusese botezat de piloţii britanici „Archie”, după cântecul „Archibald, nici vorbă!” Când piloţii se întorceau la aerodrom, erau întrebaţi: „Ţi-a dat Archibald bătăi de cap azi?“. Răspunsul venea firesc: „Archibald? Nici vorbă!”

Avioanele americane în luptă

Escadra Lafayette a intrat pentru prima oară în luptă de partea francezilor pe 20 aprilie 1916. Era o escadră franceză alcătuită din voluntari americani. Escadra va rămâne ataşată Corpului Aviatic Francez până în februarie 1918, când trece sub comanda Serviciului Aerian American. În aprilie 1918, Statele Unite aveau trei escadre pe front. Numărul lor avea să crească până la 45. Majoritatea foloseau avioane franţuzeşti.

Lenin

Războiul în 1917

Pe 11 martie 1917 a izbucnit revoluţia în Rusia. Patru zile mai târziu, ţarul a abdicat. Noul guvern republican, în fruntea căruia se afla Aleksandr Kerenski, s-a pronunţat în favoarea continuării luptelor. Poporul rus era însă sătul de război. Revoluţionarii au înfiinţat Partidul Bolşevic (rebotezat Partidul Comunist după 1918). Pe 9 noiembrie, bolşevicii răstoarnă guvernul Kerenski şi cer să încheie un armistiţiu cu Germania. În ziua de 3 martie 1918, guvernul bolşevic a semnat la Brest-Litovsk un tratat separat de pace cu Germania. Potrivit prevederilor, Rusia urma să piardă Polonia şi aproape întreg accesul la Marea Baltică. În plus, trebuia să cedeze Turciei o parte însemnată din Munţii Caucaz.

Intrarea Statelor Unite ale Americii în război

În America, opinia publică era din ce în ce mai ostilă Germaniei. În ianuarie 1917, Germania a declanşat un război submarin nelimitat, astfel că orice vas, neutru sau nu, aflat în vecinătatea coastelor Antantei urma să fie distrus. Asta era o gravă încălcare a legilor internaţionale. Mai mult, s-a aflat că Arthur Zimmerman, ministrul de externe al Reichului, a trimis în secret o telegramă guvernului mexican, promiţând că Germania va recompensa Mexicul cu teritorii întinse din sudul Statelor Unite în schimbul ajutorului împotriva americanilor. Cu toate că dorea să menţină pacea cu orice preţ, preşedintele Woodrow Wilson n-a văzut altă cale pentru Statele Unite decât să intre în război, ceea ce s-a întâmplat pe 6 aprilie 1917.

Primul razboi mondial - Ypres_1917

Eforturile Antantei pe frontul de vest

Ofensiva dezastruoasă a generalului Robert Nivelle din aprilie 1917 a dus la o serie de răzvrătiri în armata franceză. În consecinţă, Nivelle a fost înlocuit cu generalul Philippe Petain în funcţia de comandant suprem al armatelor franceze. Pentru a ridica moralul trupelor, Petain a evitat o vreme încleştările majore. Spre sfârşitul anului, el a recucerit o parte din teritoriul pierdut la Verdun.

Cele mai aprige lupte pe frontul de vest le-au dus britanicii, cu preţul multor vieţi omeneşti. Doar în bătălia pentru dealul de lângă Ypres au căzut aproape 250 000 de soldaţi. Pierderile ridicate precum şi sporirea forţelor germane odată cu reîntoarcerea trupelor de pe frontul rusesc au pus în primejdie şansele Aliaţilor de a obţine victoria.

Mizeria războiului a abătut dezastrul şi pe frontul italian. În octombrie 1917, germanii şi austriecii lansează un atac-fulger asupra trupelor campate la Caporetto. În deruta creată, 265 000 de italieni au căzut prizonieri. Victoria se prefigura în tabăra Puterilor Centrale şi numai Statele Unite mai puteau schimba sorţii războiului.

Războiul în 1918

Pe 21 martie 1918, germanii au pornit marea ofensivă în zona râului Somme. Acest efort de a pune capăt războiului fusese plănuit de generalii Hindenburg şi Ludendorff. Duelul artileriei a deschis bătălia, iar trupele germane au început atacul. În doar două zile, armatele Reichului au redobândit teritoriul la a cărui cucerire francezii şi englezii trudiseră doi ani. Ofensiva s-a oprit la 6 aprilie, după un avans de 56 km. Aproximativ două mii de americani dispuşi în mici unităţi au făcut ca retragerea să nu se preschimbe într-o fugă dezordonată.

Situaţia era sumbră. Mareşalul Ferdinand Foch a fost numit comandant suprem al armatelor Antantei. Deşi necălite în focul luptei, era nevoie ca trupele americane să fie folosite în linia întâi.

Pe 27 mai, germanii au reluat ofensiva, de data asta de-a lungul râului Aisne. Francezii s-au retras timp de o săptămână. Frontul a revenit pe Marna, la Château-Thierry, la 71 km nord de Paris. Trei divizii americane au intrat în luptă la Château-Thierry, Cantigny şi pădurea Belleau. Americanii au dat dovadă de un mare spirit de sacrificiu, atât în apărare, cât şi în contraofensivă. Vitejia lor în luptă i-a însufleţit pe veteranii francezi şi britanici, care au luptat cu eroism pentru a-i ţine în loc pe germani. Ofensiva germană a fost oprită pe 6 iunie.

primul razboi mondial - soldati

Contraofensiva Aliaţilor

Pe 15 iulie, germanii au forţat încă un atac. Astfel se dezlănţuia a doua Bătălie de pe Marna. De data aceasta însă, lucrurile au luat altă întorsătură. Trupele franceze şi americane au zdrobit flancul de vest al liniei germane la nord de Château-Thieriy. Germanii s-au retras spre Aisne pentru a nu fi capturaţi. La contraofensiva Aliaţilor au luat parte şi douăsprezece divizii americane.

La 8 august, britanicii au deschis un pasaj de-a lungul râului Somme. Trupele canadiene motorizate au avansat 13 km în prima zi, stabilind cea mai lungă înaintare într-o singură zi sub foc inamic. Într-o lună, Aliaţii au luat 100 000 de prizonieri şi armatele Reichului au bătut în retragere totală.

Pentru a pregăti ofensiva finală, trupele americane au cucerit în septembrie dealul Saint Michel, o colină triunghiulară între Verdun şi Nancy pe care germanii o stăpâneau încă din 1914. La 26 septembrie s-a declanşat atacul prin pădurea Argonne, apoi înspre nord de la Verdun la Sedan, de-a lungul râului Meuse. În noiembrie, trupele franceze şi americane au avansat spre nord. Până şi modesta armată belgiană a pornit ofensiva, dar a înaintat în câteva zile mai mult decât reuşiseră britanicii în patru luni, cu un an în urmă.

În timp ce Reichul se clătina sub aceste lovituri repetate, aliaţii lui se prăbuşeau. Bulgaria a încheiat un armistiţiu pe 30 septembrie. Imperiul Otoman a depus armele pe 31 octombrie. Armistiţiul semnat de austro-ungari pe 3 noiembrie a intrat în vigoare în ziua următoare. Armistiţiul obliga Austro-Ungaria să-şi demobilizeze armata, să renunţe la teritorii întinse şi să cedeze aproape întreaga flotă. Totodată, imperiul se angaja să expulzeze armata germană de pe teritoriul său şi permitea Aliaţilor să folosească reţeaua feroviară. Clauzele echivalau cu o capitulare necondiţionată.

armistitiu - Compiegne

Prăbuşirea Germaniei

Frontul german cedase şi toate armatele Reichului se aflau în retragere. Pe 3 octombrie, conducătorii săi au cerut un armistiţiu. Înainte ca Aliaţii să hotărască asupra condiţiilor, în portul Kiel a izbucnit o revoltă, care în curând s-a răspândit la Hamburg şi Bremen. Socialiştii independenţi din Berlin şi-au retras susţinerea oferită guvernului. Conducătorii regatelor Bavariei şi Württembergului au abdicat. Pe 9 noiembrie, însuşi kaiserul abdica, la Spa, iar în ziua următoare se refugia în Olanda. La Weimer a avut loc o convenţie pentru formarea unei republici.

Clauzele armistiţiului fuseseră finalizate, iar germanii au fost chemaţi să le asculte. O delegaţie germană a trecut linia şi a fost dusă la comandamentul mareşalului Foch, aflat într-un vagon de cale ferată lângă Compiegne. În zorii zilei de 11 noiembrie, Germania a semnat armistiţiul general. Şase ore mai târziu înceta şi focul.

*****

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 13, R-S, Bucureşti, Editura Litera, 2010, p. 41-43

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: