De ce părinţii îşi înfricoşează copiii?

copil plangand

Există părinţi care nu se pricep să-şi crească şi să-şi controleze copiii decât prin frică şi teroare. Aşa ştiu ei să se impună în faţa copiilor.

Aceşti părinţi au o problemă foarte serioasă. Dacă n-o conştientizează la timp şi nu lucrează temeinic asupra ei, practic îşi pierd copiii. Pierdere în sensul că aşa o distanţă se aşază între ei, încât părinte şi copil devin doi străini.

Renunţă la cuvintele şi gesturile care înfricoşează. Frica şi teroarea nu-ţi vor aduce respectul copilului tău, cu atât mai puţin dragostea lui. Tu, ca adult, ce sentimente ai putea avea faţă de cineva care îţi provoacă frică?

Renunţă la a-ţi mai înfricoşa copilul şi vei reuşi să ţi-l apropii. Totodată îţi va creşte şi respectul faţă de sine, pentru că vei vedea, vei simţi că evoluezi, că devii mai bun.

Cum îşi înfricoşează părinţii copiii? În felurite moduri. Prin gesturi, prin cuvinte, prin tonul folosit. Agresându-i fizic şi/sau psihic.

Agresivitatea fizică, începând cu ridicarea mâinii în semn de avertizare şi terminând cu trasul de urechi, scuturarea copilului şi bătaia probabil că înfricoşează cel mai tare.

Agresiunea psihică este la fel de rea ca şi cea fizică. Poate uneori e chiar mai distructivă. Dacă, să zicem, de bătaie te poţi feri, fugind, cum să te fereşti de ameninţarea mamei că se sinucide dacă cumva nu te măriţi cu cel pe care ţi l-a ales ea? Poţi să fii la sute de kilometri de mama ta, dar aceste ameninţări tot îţi macină sufletul şi mintea.

● Sunt des folosite expresii care transmit agresivitate, de genul:
● îţi dau una de nu te vezi;
● îţi rup urechile;
● na, ca să ai de ce să plângi – şi copilul primeşte (încă) o palmă.
● În parc, când copilul nu vrea să lase joaca şi să plece acasă, refrenul părinţilor este: Te las aici şi plec. Copiii mici trăiesc o mare spaimă când mama sau tata le spune aşa ceva. Frica paralizantă de abandon pe care o simt copiii când sunt ameninţaţi astfel poate avea urmări serioase.

●Afirmaţii de genul: Nu mai vorbesc cu tine! sau Nu te mai iubesc! – folosite atât de uşor de părinţi în relaţia cu copiii lor – îi înfricoşează pe cei mici. Aceste cuvinte au o cu totul altă rezonanţă în sufletul copilului decât în sufletul celui care le rosteşte şi ştie că nu e aşa. Ele produc spaimă, nesiguranţă, suferinţă. Ele de asemenea transmit ideea că dragostea părintească este una condiţionată, folosită ca monedă de schimb, când de fapt nu e deloc aşa. Dragostea părintească e un dat indestructibil şi permanent, este necondiţionată.

Pare că forma de agresiune psihică cea mai utilizată este aceea indusă de tonul vocii. Foarte des aud la părinţi un ton complet nepotrivit atunci când vorbesc cu copiii lor – fie ridicat, fie autoritar, fie îmbibat într-un reproş.

Toate acestea –cuvintele, tonul, privirea, gesturile – pot înfricoşa.

Uitaţi-vă cum reacţionează în general părinţii când un copil varsă mâncare pe masă sau pe haine;  sau scapă ceva pe jos şi acel ceva se sparge. De câte ori aţi auzit în asemenea situaţie ca părintele, mângâindu-l blând pe cap pe copil, să-i spună: Nu-i nimic, se mai întâmplă! Lasă că spăl eu (sau curăţ etc)? Regula este, dimpotrivă, ca în asemenea situaţii să îţi cerţi zdravăn copilul! Şi eventual să-i dai şi vreo două palme…ca să fie mai atent data viitoare!

Fiecare părinte trebuie să fie atent la tonul folosit în discuţiile cu copiii săi, la cuvintele pe care le spune, la gesturile pe care le face. Părinţii nu trebuie să ţipe la copii, să-i ameninţe, să-i lovească. Toate aceste manifestări nu au nicio legătură cu educaţia şi cu iubirea părintească.

Ori de câte ori un părinte îşi loveşte copilul trebuie să ştie că asta trădează un eşec al lui, al părintelui în educarea propriului copil.

Să-ţi controlezi copilul prin frică este ceva inuman. Să te simţi puternic, autoritar, transmiţând frică – este nedemn pentru un părinte, întrucât părintele este chemat ca, dimpotrivă, să-şi ocrotească copilul şi să-i ofere confort psihic, afectiv, fizic.

sursa: Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor! Ghidul bunelor maniere pentru părinţi, Editura Coresi

One response

  1. ar fi interesant un articol cu sfaturi despre cum sa te comporti cu copiii, adica in loc sa ii infricosezi ce ar fi cel mai indicat sa le zici astfel incat sa nu mai repete greseala…mi-a placut mult acest articol si cred ca orice parinte ar trebui sa il citeasca 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: