Ce vrei tu, ca părinte?

parinti si copii

Ce vrei tu, ca părinte? Vrei să ai un copil foarte cuminte, ascultător, supus, docil, care să-ţi ştie de frică? Sau vrei să ai un copil pe care să-l înveţi să-şi croiască visuri, să îndrăznească, să se exprime, să se afirme? Un copil pe care să-l ajuţi să-şi descopere şi să-şi urmeze talentele, să nu ţină cont de convenienţe şi să facă doar ce-i place, ce îl face fericit, cu condiţia de a nu leza un semen, de a nu face rău  altuia?

Dragi părinţi, alegerea vă aparţine. Şi de această alegere depinde calitatea relaţiei voastre cu copiii voştri, depinde, în ultimă instanţă, viaţa copiilor voştri şi a voastră. Sună patetic, dar miza este cu adevărat foarte mare. Părinţii trebuie să înţeleagă că:

● trebuie să scape de barierele mentale cu care vin de acasă, de la părinţii lor şi de comportamentele preluate automat de la persoanele cu care au intrat în contact în decursul vieţii, bariere care îi fac să aibă o relaţie proastă cu copiii lor;

● copiii lor le sunt egali şi nu supuşi;

● copiii lor au dreptul să fie liberi şi nu cu suflarea ameninţătoare a părintelui autoritar în ceafă;

● pot schimba modelul de educaţie aplicat copilului, dacă îşi dau seama că greşesc, fără a se teme că îşi pierd autoritatea părintească.

Vrei să ai un copil supus, ascultător, dependent de tine sau vrei să ai un copil cu o personalitate bine conturată, care ştie ce vrea şi care este capabil să-şi construiască şi să-şi trăiască propria viaţă? În funcţie de răspunsul dat la această întrebare, eu îi împart pe părinţi în trei categorii:

● Prima este cea a părinţilor tiranici, care ştiu ei cel mai bine… cum se creşte un copil; este vorba despre cei care nu admit că fiii sau fiicele lor pot avea alte idei decât ei, alte dorinţe decât ei, alte visuri decât ei sau, dacă totuşi admit aceste diferenţe, consideră că ceea ce simt copiii lor, nu contează.

● A doua categorie este cea a părinţilor cu inima deschisă, cu mintea liberă de orice încorsetare. Aceştia sunt părinţii care cu adevărat îi ajută pe copiii lor să crească, să se descopere, să trăiască viaţa în toată splendoarea şi măreţia ei. Sunt mereu zâmbitori; vorbesc blând şi cu căldură, sunt mereu tineri. Niciodată nu spun că le-ar fi copiii o povară sau că se sacrifică pentru ei. Marea problemă cu aceştia este că sunt foarte puţini.

Paradoxal, există şi părinţi care, având mai mulţi copii, nu îi tratează în mod egal. Sunt părinţi-model pentru unul dintre copii şi părinţi-dezastru pentru celălalt!

● O a treia categorie de părinţi, cu adevărat specială, îi cuprinde pe aceia care, în momentele decisive, au tăria, iluminarea, înţelepciunea de a face un pas înapoi şi de a le da copiilor lor libertate de mişcare, de decizie, de acţiune, în pofida faptului că ei, părinţii, au cu totul alte convingeri, credinţe, concepţii.

Aşadar, alege ce fel de părinte vrei să fii: unul despotic, excesiv de autoritar, pentru care nu contează ce vrea, ce spune, ce gândeşte copilul? Sau unul care ţine cont în primul rând de înclinaţiile şi particularităţile copilului şi îl ajută să se descopere şi să se împlinească?

sursa: Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor! Ghidul bunelor maniere pentru părinţi, Editura Coresi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: