Lev Tolstoi. Tablou ironic despre el însuşi

Lev Tolstoi

La 7 iulie 1854, Lev Tolstoi prezintă în Jurnalul său următorul tablou ironic despre el însuşi:

„Cine sunt ? Unul din cei patru fii ai unui locotenent-colonel pensionar, rămas orfan la şapte ani, crescut de femei şi de persoane străine, şi care, fără să fi primit o educaţie mondenă sau ştiinţifică a intrat în lume la şaptesprezece ani; n-are averi mari, nici vreo situaţie în societate, mai ales nu are principii; acest om, care şi-a compromis afacerile până la ultima lor limită, care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai vieţii fără scop sau bucurie, care în sfârşit s-a expatriat în Caucaz pentru a scăpa de datorii şi mai ales de obiceiurile sale şi, de acolo, folosind relaţiile care au existat între tatăl său şi comandantul armatei, s-a strecurat în trupele de la Dunăre – este un aspirant de douăzeci şi şase de ani, aproape fără bani, în afara soldei (căci sumele pe care le posedă merg la achitarea datoriilor), fără protectori, fără a cunoaşte bunele maniere, fără a-şi cunoaşte meseria, fără talente, dar cu un amor-propriu exagerat. Da, aceasta este poziţia mea socială.

Să vedem acum ce reprezintă personalitatea mea. Sunt urât, stângaci, murdar şi prost educat, în sensul monden al acestui cuvânt. Sunt arţăgos, plictisitor cu alţii, lipsit de modestie, intolerant şi timid ca un copil. Cu alte cuvinte, sunt un bădăran. Câte mai ştiu, le-am învăţat singur, prost, pe apucate, fără legătură, fără un plan, şi încă este foarte puţin spus. Sunt necumpătat, nehotărât, nestatornic, absurd de înfumurat şi exuberant ca toţi oamenii slabi. Nu sunt curajos. Lenea mea este atât de mare că trândăvia a devenit pentru mine un obicei de neînvins… Sunt cinstit, adică îmi place binele (…), când mă îndepărtez de el sunt nemulţumit şi revin cu plăcere la el. Totuşi, există un lucru care-mi place mai mult decât binele: gloria. Sunt atât de ambiţios şi această înclinare a firii mele a fost atât de puţin satisfăcută, încât deseori mi-e teamă că dacă aş fi pus să aleg între glorie şi virtute, m-aş hotărî pentru prima…”

sursa: Henri Troyat, Viaţa lui Tolstoi, vol. 1, Editura Minerva, Bucureşti, 1973, p. 197-198

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: