Atena şi Sparta: Viaţa publică şi privată

harta grecia antica

Grecia veche  Grecia a fost vatra unor străvechi civilizaţii. Cu mai bine de două milenii înainte de Hristos, în bazinul Mării Egee s-a născut civilizaţia cretană, numită aşa după insula unde şi-a avut centrul. După aproape un mileniu, ea se stinge în urma intrării în scenă a triburilor indo-europene ale ionienilor şi aheenilor, strămoşii grecilor de azi. Aceştia pun bazele civilizaţiei miceniene, cu centrul în Peninsula Peloponez. Sfârşitul ei coincide venirea ultimului val de războinici indo-europeni, numiţi dorieni, care inaugurează o epocă numită mai târziu „veacurile întunecate ”. În această epocă de mari frământări are loc colonizarea ţărmului Asiei Mici şi a insulelor din Marea Egee şi tot acum sunt create ceramica geometrică şi cele două mari epopei, Iliada şi Odiseea. Şi dacă nu ştim cine a fost Homer, specialiştii sunt de acord că în această perioadă a trăit poetul Hesiod şi tot acum a fost inventat alfabetul grec, din care derivă alfabetul latin.

Colonizarea greacă   În secolele VIII-VI î.Hr., din Grecia şi din lumea greacă a Asiei Mici a pornit marea colonizare, ce a urmat două direcţii principale. Prima direcţie, spre vest, are ca ţintă Sicilia şi Italia meridională (cunoscute mai târziu sub numele de „Grecia Mare”), sudul Galiei şi Spania. Cealaltă direcţie, spre nord, are ca obiectiv colonizarea coastelor Traciei şi ale Pontului Euxin. Cauzele colonizării au fost puse pe seama unei explozii demografice, dar şi a proceselor sociale din Grecia, unde aristocraţia gentilicã îşi însuşeşte importante fonduri funciare, ce provoacă ruina în masă a membrilor de rând ai comunităţilor gentilice. Coloniile, cu un caracter agrar precumpănitor la început, au jucat un rol esenţial în evoluţia raporturilor dintre lumea greacă şi comunităţile celtice şi tracice din bazinul Mediteranei. Coloniştii au preluat de la indigeni produse agricole şi materii prime pentru a le trimite către cetăţile-mamă. În direcţie inversă, ei au difuzat în lumea celtică şi tracică produse superioare greceşti, monedă şi tehnici de construcţie.

Aceste contacte economice au avut consecinţe majore şi pentru evoluţia societăţii din oraşul-stat (polis) grecesc. În vreme ce unele cetăţi, care promovează o politică dc deschidere spre exterior, se democratizează, altele, ce refuză contactele cu lumea exterioară, se închid treptat, menţinându-şi structurile aristocratice. Două mari cetăţi greceşti, Sparta şi Atena, sunt reprezentative în acest sens.

Sparta: o cetate pietrificată   Sparta a fost fondată de cuceritorii dorieni, în primele secole ale mileniului I î.Hr., prin unirea a cinci cetăţi mai mici din câmpia Laconiei, aflată în sud-estul Peloponezului, în mijlocul unei populaţii străine şi ostile. În secolele VIII-VII î.Hr., spartanii desfăşoară lupte grele pentru a-şi impune stăpânirea asupra unei mari părţi a peninsulei, ai cărei locuitori au fost transformaţi în sclavi (hiloţi). Istoria acestor secole a decis destinul Spartei: ea a rămas o cetate agrară, ostilă oricărei deschideri spre exterior, pentru a menţine controlul asupra regiunii cucerite. Regimul ei politic s-a „pietrificat” în forma sa aristocratică din veacul al VII-lea î.Hr. şi avea ca principal obiectiv supravegherea prin mijloace militare a hiloţilor, care susţineau întregul edificiu aristocratic şi militar al Spartei.

Conform tradiţiei, organizarea politică a cetăţii, ce cuprinde şi teritoriul rural, a fost realizată de legislatorul Lycurg. Cetăţenii cu drepturi depline, numiţi „egali”, erau în număr de 9.000. Din rândurile egalilor se alegeau toate organele autorităţii politice şi se recruta armata, instrumentul puterii militare a cetăţii. Sparta avea în frunte doi regi, cu atribuţii importante numai în caz de război, un sfat al bătrânilor (gerusia) şi adunarea poporului înarmat (apella). Începând din secolul al VI-lea î.Hr., cei doi regi sunt supravegheaţi de colegiul celor cinci efori, care deţin de fapt puterea executivă. Din adunarea poporului făceau parte toţi cetăţenii, care ratificau (prin aclamaţii şi în unanimitate) măsurile propuse de regi şi sfatul bătrânilor.

Egalii nu desfăşurau activităţi economice. Agricultura era rezervata hiloţilor, iar meşteşugurile şi comerţul unei categorii de oameni liberi (perieci), lipsiţi însă de cetăţenie. Principala ocupaţie a spartanilor era războiul. Ei se aflau într-o permanentă stare de mobilizare militară. Bărbaţii, de la 12 la 60 de ani, aparţineau comunităţii, nu familiei, fiind supuşi unor antrenamente militare zilnice şi pedepselor corporale şi morale. Cu aceşti soldaţi, armata spartană s-a dovedit cea mai bună din Grecia, în secolele VI-V î.Hr.

Dar preţul plătit de Sparta a fost scump: ea a rămas o cetate agrară, refractară vieţii intelectuale. După supremaţia ei militară, consacrată prin triumful în războiul peloponeziac (431-404 î.Hr.), cetatea intră în declin în secolul al IV-lea î.Hr., când numărul egalilor coboară sub 1.000. Încercările de reformă, ce au urmat, au eşuat şi în secolul al II-lea î.Hr. Sparta cade sub dominaţie romană.

Atena

Atena: simbolul democraţiei greceşti    Populaţia Atticii, regiune în care se află Atena, era formată din triburi de ionieni. Evoluţia Atenei în primele secole ale istoriei sale, în frunte cu un rege şi dominată politic de aristocraţia gentilică, nu a fost diferită de cea a Spartei. După înlăturarea regalităţii, la începutul secolului al VII-lea î.Hr., aristocraţia gentilică (eupatrizii, în greacă „cei bine născuţi”, „nobili”) monopolizează întreaga putere. Cetatea era condusă de nouă arhonţi, cu putere executivă, şi de un areopag, ce detinea puterea judecătorească. Abuzurile eupatrizilor au fost îngrădite de legile lui Dracon (621 î.Hr.), dar imensa masă a populaţiei rămânea fără drepturi politice. Mai ales că, deschisă contactelor cu lumea exterioară, Atena cunoaşte o tot mai numeroasă categorie de mijloc, formată din negustori bogaţi şi patroni de ateliere.

Democratizarea Atenei începe cu opera reformatoare a lui Solon, ajuns în 594 î.Hr. arhonte şi „arbitru” al vieţii politice ateniene, care a dat cea dintâi constituţie a Atenei. Între primele sale măsuri s-au numărat interzicerea vânzării atenienilor datornici ca sclavi, răscumpărarea sclavilor atenieni existenţi în afara cetăţii, anularea ipotecilor pe pământuri şi limitarea marii proprietăţi a eupatrizilor. Pe plan politic este sporit rolul adunării poporului (ecclesia), din care fac parte cetăţeni desemnaţi pe criteriul averii şi nu al originii, iar cei nouă arhonţi sunt aleşi prin tragere la sorţi. Solon a creat un tribunal al poporului, ai cărui membri proveneau din toate categoriile de cetăţeni.

Echilibrul fragil dintre eupatrizi şi păturile active ale cetăţii, stabilit de Solon, nu s-a menţinut multă vreme. De aceea, secolul al VI-lea î.Hr. este dominat de conflictele dintre cele două grupări politice. Evoluţia vieţii economice ateniene înclină tot mai mult balanţa în favoarea păturilor meşteşugăreşti şi comerciale ale populaţiei. Este ceea ce avea să consacre juridic Clistene (508 î.Hr.). După înlăturarea tiraniei, instaurată de Pisistrate şi continuată de fiii săi, Clistene a restabilit constituţia lui Solon. El a susţinut în acelaşi timp şi adoptarea unor importante reforme politice ce pot fi considerate „actul de naştere” al democraţiei ateniene. Preocupat de „binele public”, acesta împarte populaţia Atenei pe criterii teritoriale şi nu după origine. Atena şi regiunea rurală din Attica, ce constituie spaţiul cetăţii, sunt împărţite în 100 de circumscripţii (deme). Măsura consacră declinul eupatrizilor şi supremaţia poporului (demos), formau din oameni liberi, în care domină păturile active lo populaţiei. Pentru a preveni reinstaurarea tiraniei, Clistene a introdus ostracismul. O dată pe an, membrii adunării poporului scriau pe un ciob (ostrakon) numele celor bănuiţi că vor să aducă prejudicii vieţii publice, iar incriminaţii erau alungaţi din cetate pentru zece ani. Superioritatea sistemului democratic al Atenei avea să fie consacrată în marile confruntări dintre lumea greacă şi imperiul persan, în care forţele ateniene au jucat un rol decisiv în victoriile de la Maraton (490 î.Hr.) şi Salamina (480 î.Hr.).

Democraţia ateniană atinge forma clasică în vremea lui Pericle, ales de 15 ori consecutiv strateg. Puterea aparţine adunării poporului, formată din totalitatea cetăţenilor, în număr de 40.000. Ea decide în chestiuni de pace şi război, are putere legislativă şi desemnează principalii magistraţi prin tragere la sorţi. Rolul areopagului, format din descendenţii eupatrizilor, devine pur decorativ. Legile sunt pregătite de un consiliu (bulé), format din 500 de membri, desemnaţi şi ei prin tragere la sorţi. Toţi magistraţii primesc indemnizaţii pe timpul mandatului, fapt ce îngăduie oricărui cetăţean să poată lua parte la actul puterii.

Democraţia ateniană este una directă, nu reprezentativă. Ea este exercitată de toţi cetăţenii, nu prin reprezentanţii lor. Oricât de mare este distanta dintre democraţia ateniană şi oligarhia Spartei, regimul politic al Atenei are limitele inerente epocii în care a apărut. Cetatea avea în secolul al V-lea î.Hr. 420.000 de locuitori, dintre care jumătate (c. 220.000) erau sclavi, lipsiţi de drepturi politice. Nici străinii (metecii), în număr de circa 70.000, nu se bucură de cetăţenie. Prin urmare, aproximativ 140.000 de atenieni, în care intră şi membrii familiilor lor, aparţin corpului civic, demosul. În fapt, mai puţin de 40.000 de atenieni sunt cetăţeni care se bucură efectiv de dreptul de a alege şi de a fi aleşi.

Cu toate acestea, Atena rămâne simbolul democraţiei în lumea greacă. Ea oferă exemplul unui sistem politic apropiat de nevoile omului şi ale cărui instituţii sunt apărate de cetăţenii lui, deoarece ei se identifică cu destinele sistemului. De aici decurg spiritul lor civic şi abnegaţia, ce au mers până la sacrificiul suprem, dovedite admirabil în războiul împotriva perşilor pe câmpul de luptă, la Maraton şi Salamina.

sursa: Stelian Brezeanu, Istorie: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti, ALL EDUCATIONAL, 1999, p. 9-13

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Cum se desfasura colonizarea si care erau relatiile dintre colonie si metropola? Puteti sa ma ajutati, va rog! Trebuie sa dau test si domnul profesor de istorie nu ne-a predat lectia asta si se asteapta sa stim :l Va rog.

  2. Ne-a predat doar definitia..atat …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: