Prima dragoste a lui Sextil Puşcariu

prima dragoste

Pe când era student la Leipzig, pregătindu-şi  doctoratul, Sextil Puşcariu cunoaşte şi este marcat totodată de „prima dragoste”. Era vorba de o olandeză, fiica unui editor, se pare că cu firave legături de sânge românesc (prin mama ei). Cel care i-a înlesnit tânărului  studios legătura cu fata a fost profesorul şi conducătorul de doctorat al lui Puşcariu, Gustav Weigand, sugerând că aceasta ar dori să dialogheze uneori cu cineva în româneşte. Cei doi se cunosc şi „aşa a început romanul dragostei mele”.

Că această relaţie a însemnat ceva, o mărturiseşte chiar viitorul universitar: „Ea a jucat un rol prea important în viaţa mea şi a luat nişte aspecte prea caracteristice pentru ca să o îngrop între amintirile nemărturisite”. Iar memorialistul (Sextil Puşcariu, Călare pe două veacuri. Amintiri din tinereţe (1895-1906) trecuse binişor de 70 ani, evenimentele petrecându-se cu cinci decenii mai devreme.

Aşadar, ambii fiind studenţi şi cunoscându-se prin intermediul unui profesor, la început totul avea alura unei prietenii şi colegialităţi pur şi simplu: mergeau împreună la cursul lui G. Witkovski, despre Goethe, la patinoar, la teatru ori la operă, îşi recomandau reciproc diverse lecturi. Ceva totuşi începuse să-i placă lui Sextil Puşcariu la ea, mai ales că era „foarte inteligentă şi cultă”, având „un bun simţ remarcabil şi nimic din pretenţiile fetelor instruite care începuseră să invadeze sălile de conferinţe”.

Treptat, deşi locuiau în acelaşi oraş şi se vedeau permanent, au început să-şi scrie aproape zi de zi, ea rămânând uneori la el în cameră mai multe ceasuri, ba chiar şi peste noapte. Evident, are mai puţină semnificaţie acum şi aici până unde a putut merge relaţia dintre cei doi, din punct de vedere fizic, dar se putea vorbi deja de dragoste. Însă când Sextil a încercat să-i spună că „acum eşti a mea pentru totdeauna, vei fi soţia mea”, ea a avut o reacţie greu de înţeles chiar şi de un ardelean, darămite de un balcanic: pur şi simplu l-a refuzat, pe acela pentru care la… Braşov, de pildă, fetele de măritat din lumea bună s-ar fi luat la bătaie!

Pentru că în paranteză fie spus, nu puţini au fost studioşii noştri prin străinătate care au constatat cu oarecare uimire uşurinţa relaţiei (chiar şi sexuale) a tinerelor nordice, fără ca acestea să-şi dorească şi asumarea unor obligaţii matrimoniale.  De exemplu, Şerban Cioculescu relatează destăinuirea lui Şt. Bezdechi, de pe vremea când acesta din urmă studia la Copenhaga: în toată acea perioadă, pur şi simplu studentele s-au „dat” la el cu dezinvoltură; „mă avuseseră toate colegele de la greacă şi latină” – îi mărturisea el lui Cioculescu, evident, poate exagerând, poate doar lăudându-se, sau poate chiar aşa fusese!

Revenind la „amorul” lui Sextil Puşcariu, după acea clipă de suspans, „întâlnirile noastre au continuat – spune el – aşa cum era firesc să urmeze între doi îndrăgostiţi care se iubesc”. Nu însă fără justificări din partea ei: „Tu eşti prea tare pentru mine. Nu vorbesc de puterea fizică, ci de cea sufletească. Eşti un amant ideal, plin de atenţii, tandru, jertfitor, discret (…). Dar ca soţ de o viaţă întreagă, nu mi te pot închipui. Cât eşti de bun şi îngăduitor, atât de mult poţi fi de neîndurat cu cel ce îţi stă în cale să-ţi duci în linişte a doua viaţă, cea de om al cărţilor şi de iubitor de singurătate. Numai o femeie care nu te-ar iubi numai senzual şi care ar avea şi ea o a doua viaţă, cea de mamă şi soţie preocupată veşnic de bunăstarea bărbatului şi a copiilor, nu ar observa că eşti prea tare în apărarea drepturilor tale”. De aceea, deşi îi doreşte lui tot binele din lume şi şansa unei soţii devotate, ea nu-i va putea fi alături în această postură. Pentru moment, ea râvnea doar să se poată „bucura” „încă câtva timp” unul de altul.

Şi astfel, doar odată cu plecarea lui din Leipzig s-a sfârşit şi idila dintre cei doi. Mai târziu, ea s-a măritat în Olanda şi a avut copii, fără să se mai vadă vreodată cu Sextil Puşcariu, deşi una sau două ocazii ar fi existat.

sursa: Lucian Nastasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010, pag. 34-36

2 răspunsuri

  1. Frumoase istorii. Le citesc cu plăcere de fiecare dată 🙂
    Mă gândeam la Sextil Puşcariu… poate că el nu ar fi parcurs traseul pe care l-a parcurs ulterior după acest refuz şi nu ar fi rămas viu în conştiinţa noastră. Orice şut în fund un pas înainte, nu?

  2. […] doamna Corina și domnul Horia Dumitru Oprea  am ajuns a „ceti”, de la Institutul de Istorie “George Barițiu” al Academiei […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: