Scila şi Caribda

Scila si Caribda - monstri din mitologie

Scila şi Caribda   Numele celor două stânci situate între Italia peninsulară şi Sicilia, de o parte şi de alta a strâmtorii Messina, cunoscute încă din Antichitate pentru pericolul pe care îl reprezentau pentru navigaţie şi considerate sălaşul a doi monştri teribili ce le purtau numele.

Pe stânca de lângă Reggio Calabria, într-o peşteră, trăia Scila, fiica nimfei Crateis: era un monstru înspăimântător, cu douăsprezece picioare şi şase gâturi lungi terminate cu tot atâtea capete ; în fiecare din cele şase guri avea câte trei rânduri de dinţi ascuţiţi şi lătra ca un câine, iar mijlocul îi era încins cu un brâu făcut din ţeste de câini. Era socotită invincibilă şi nemuritoare, singura şansă de a scăpa de ea fiind implorarea mamei sale, Crateis.

Pe stânca opusă, cea de pe coasta siciliană, mult mai apropiată de nivelul mării, trăia Caribda; aceasta îşi petrecea vremea sub un smochin înalt, înghiţind de trei ori pe zi apa din strâmtoare şi vărsând-o apoi în mare. Şi „divina Caribda”, cum o numeşte Homer, era un personaj monstruos, dar ea rămânea invizibilă, iar marinarii nu puteau vedea decât smochinul care-i făcea umbră. Homer povesteşte că Ulise, navigând prin strâmtoare, s-a ferit cu mare grijă de această stâncă; dar n-a reuşit să o evite pe cea a Scilei, care i-a răpit şase oameni şi i-a devorat (Odiseea).

Unele tradiţii ulterioare lui Homer dau informaţii diferite cu privire la originile şi faptele celor doi monştri. Despre Scila se spunea că furase o parte din boii lui Gerion şi că pentru aceasta Heracle a ucis-o. Potrivit acestei versiuni, Forcus, tatăl ei, a înviat-o dând foc cadavrului şi apoi fierbându-l, iar Scila a devenit astfel o mare zeiţă, independentă şi superioară înseşi reginei infernului, Persefona. Despre Caribda tradiţia posthomerică relata aproximativ aceleaşi lucruri ca şi despre Scila. Şi ea îi furase boii lui Heracle; pedeapsa şi-a primit-o de la Zeus, care a trăsnit-o, prăvălind-o în mare. În această versiune, Caribda era considerată fiica lui Poseidon şi a Geei.

În lumea latină şi italică, pe lângă elementele monstruoase descrise de Homer şi de tradiţia greacă ulterioară, Scila şi Caribda au dobândit şi caracteristici noi. În mitologia etruscă Scila este înzestrată cu aripi, fiind legată nu doar de adâncimile infernale, ci şi de spaţiile deschise şi infinite; este semnificativ faptul că printre epitetele sale apare şi Tyrsenis, „etrusca” (Euripide, Medeea). Vergiliu vorbeşte nu numai de acea unică Scila cunoscută din tradiţia greacă (şi se inspiră direct din cântul 12 al Odiseii pentru a relata trecerea lui Enea pe lângă cele două stânci, în Eneida), ci şi de mai multe „Scile cu îndoită fire”, pe care le plasează în infern (Eneida). În tradiţia latină, Scila apare şi ca o nimfă frumoasă, transformată în monstru de vrăjitoarea Circe: potrivit lui Ovidiu, Scila era iubită de tritonul Glaucos, metamorfoza survenind ca urmare a geloziei rivalei sale, Circe (Metamorfoze).

În lumea antică, Scila şi Caribda sunt protagonistele a nenumărate poveşti marinăreşti, ale căror conţinut şi detalii pot fi reconstituite doar parţial; ele au devenit personaje de basm, asemenea balaurilor din poveştile spuse copiilor; aici aveau, evident, rolul de a-i înspăimânta pe micii ascultători, dar şi de a-i distra prin detalii groteşti care uneori sunt imposibil de reconstituit cu precizie.

*****

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: