Amintiri despre Ion Negoiţescu

Adrian Marino si Ion Negoitescu

Povesteşte Adrian Marino: „Relaţiile mele cu „diaspora” culturală şi literară românească n-au fost foarte numeroase, dar, cele mai multe, profund negative. Relaţii pline de insulte, nedreptăţi şi agresivităţi. Oricât aş dori să dau vina, în primul rând, pe „sistem” sau pe „contextul politic”, hotărâtoare era, în toate situaţiile, proasta calitate umană şi, mai ales, „româneasc㔠a partenerilor mei.

Din fericire, exilul românesc avea şi alte figuri, unele adevărate personalităţi, mult mai interesante. Îmi amintesc de ele cu o deosebită plăcere şi aş începe, în primul rând, cu „”Nego””, Ion Negoiţescu. A fost, pentru mine cel puţin, întâlnirea cea mai memorabilă. Ea începuse, într-un fel, în ţară, deşi absurda competiţie „”călinescieni”/„lovinescieni” -” – critic literar vorbind – –ne despărţea. Două scene, totuşi, pentru a începe această evocare.

Prima s-a petrecut la Cluj, unde ne-am cunoscut şi înţeles, dincolo de toate prejudecăţile curente. L. îşi aminteşte foarte bine cum, într-o noapte târziu, Nego ne-a telefonat, dintr-o nevoie spontană de solidaritate şi prietenie. Era disperat c㠄”iubitul”” său l-a părăsit. A băut o jumătate de litru de ţuică, apoi şi-a revenit. Un mare intelectual, fin şi delicat, căzut pe mâna unei lichele abjecte, din cauza căreia Nego suferea într-adevăr.

A doua scenă s-a petrecut imediat după apariţia Operei lui Alexandru Macedonski, în 1967. Plecam la Bucureşti, cu vagonul de dormit, în patul de jos. Când, în patul de sus, în acelaşi compartiment, apare, cu totul întâmplãtor, Nego. I-am oferit un exemplar, apoi m-am culcat, cu cea mai deplină inocenţă. La sosire, descopăr un Nego congestionat, răvăşit, de nerecunoscut. Citise dintr-o suflare capitolul „”Erotica”” macedonskiană şi nu închisese o clipă ochii.

Am auzit apoi, mult mai târziu, de conflictele sale cu regimul comunist, de semnarea apelului Goma, de şantajul odios la care era supus. Din două direcţii: a Securităţii ce-l ameninţa cu un proces de pederastie şi din partea unui mizerabil tânăr poet care-l şantaja de bani. Nu mai ţin minte în ce împrejurări mi-a mai spus că i-a dat 4 000 – 5 000 lei, pe atunci o oarecare sumă. Dar nu aceasta era adevărata dramă a lui Nego, ci faptul că el iubea, sau a iubit, într-adevăr pe această măruntă, odioasă canalie.

Au urmat evenimente cunoscute. O încercare de evacuare forţată din apartament. Dezavuarea sa publică, din România literară, ca să oprească procesul şi celelalte. Apoi a plecat în străinătate şi, pentru o perioadă, legăturile dintre noi s-au întrerupt.

L-am regăsit ulterior, la München, unde se instalase, după ce lectoratul său, nu mai ştiu la ce universitate germană, luase sfârşit. Avea o cameră la un hotel de „azilanţi”, de pe Dachauerstr., lângă gara centrală. Un interior greu de uitat. Plin până la refuz cu cărţi, în ediţii luxoase, splendid legate. Dar spaţiul era atât de îngust, încât, de îndată ce deschideai uşa, cădeai inevitabil în pat. Se organizase totuşi, în mod incredibil, folosind fiecare centimetru. Nego avea şi un… frigider de unde făcea onorurile de gazdă. Căci eram „invitatul” său. Începuse să lucreze la Istoria literaturii române. L-am ajutat într-o mică măsură. I-am trimis o serie de cărţi, inclusiv ediţia a doua din Dicţionarul lui Marian Popa. Îmi scria în ţară pe adresa L., semnându-se „Mariana Şora”. I-am dus şi mesaje la unii dintre foştii săi iubiţi.

L-am regăsit mai târziu reinstalat mult mai confortabil, într-o Sozialwohnung, pe Fritz-Kortner Bogen 16, la etajul 3. Apartament de două camere, bucătărie-sufragerie. Camera mare era minunată: o splendidă, somptuoasă bibliotecă: peste 300 de Pleiade, sute şi sute de volume germane, admirabil legate, albume de artă de mare valoare. În această bibliotecă, Nego „investise” toţi banii săi. Mulţi, puţini, pe care îi avea. Din care cauză n-a făcut călătorii în alte ţări. Trăia ca un ascet, izolat într-o chilie a cărţilor sale. Un interior de intelectual estet, cultivat – sunt convins , în primul rând, pentru plăcerea ambianţei şi a parfumului livresc.

Nego era, incontestabil, un om foarte fin, sensibil, subţire, incapabil să se adapteze societăţii comuniste. Greu de spus dacă mă considera un adevărat „prieten” sau dacă eu îl priveam astfel. Eram însă destul de apropiaţi ca să-mi facă şi confidenţe. De genul: „”Astă-noapte am fãcut excese””. De ce-mi făcea astfel de mărturisiri riscante? Cred că intuise în mine un om lipsit de orice prejudecăţi, cum şi eram de altfel. În plus, firea sa sentimentală, de poet (căci a fost şi a rămas, în toate împrejurările, un iremediabil poet), îl împingea spre confesiune, mereu în căutarea unei solidarizări afective, care-i lipsea. Sub acest aspect îl apreciam foarte mult. Mai puţin, poate, exhibiţionismele sexuale din Straja dragonilor. Autobiografie remarcabilă, totuşi, prin autenticitate. Pe nu puţine laturi eram alături de el şi îl admiram cu adevărat.

Aveam fiecare alte ierarhii, criterii şi concepţii literare. Şi faptul se vede foarte bine parcurgând şi sumarul ultimei sale culegeri de texte, care ar fi intrat în volumul al doilea al Istoriei sale. În cei peste 130 de scriitori analizaţi, eu nu figuram. De altfel, nici nu ştiu dacă i-am oferit vreodată un singur volum. Mă interesa şi apreciam în gradul cel mai înalt „omul” Nego. Despre critic trăgeam doar concluzia obiectivă că nu există între noi nici o afinitate. Şi ne comportam amândoi în modul cel mai firesc şi civilizat posibil: divergent şi pe planuri total deosebite. Cu evitarea oricărei confruntări deschise.

La îngroparea urnei funerare, în cimitirul din Cluj, adusă de Emil Hurezeanu, am participat împreună cu L. cu toată durerea. Eu care detest şi evit sistematic astfel de ceremonii funebre. Până acolo încât n-aş vrea să particip nici măcar la propria mea înmormântare. Care se apropie, de altfel, în mod inevitabil.

sursa: Adrian Marino, Viaţa unui om singur, Editura Polirom, Iaşi, 2010, pag. 185-187

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: