Şcoala în vremea lui Shelley

Percy Bysshe Shelley

Anii de şcoală, tinereţea întemniţată între zidurile de piatră cenuşie au lăsat poetului englez Percy Bysshe Shelley (1792-1822) prea puţine amintiri frumoase. Minunatele zile în care bătrânul preot Edwards, parohul din Warnham, îl învăţa buchile, răsfoind, sub ochii larg deschişi ai copilului, cărţi de poveşti şi jurnale din lungile călătorii spre mările sudului, apuseseră demult. Aşa cum apuseseră şi zilele în care, împreună cu dascălul lui, străbăteau câmpiile presărate cu morminte ciudate ale vechilor celţi, neclintite de mii de ani.

Colegiul Eton îşi strivea elevii sub autoritatea gravă a tradiţiei sale. Noul director, doctorul Keate, se credea dator să şteargă urmările unei pedagogii prea liberale, pe care înaintaşul său, doctorul Goodall, o aplicase în colegiu. Lecţiile trebuiau învăţate pe dinafară. Nimeni nu avea voie să pună niciun fel de întrebări. „Să nu aud că vreţi să întrebaţi ceea ce profesorii voştri nu socotesc cu cale să vă spună”, îi ameninţa directorul. Lecţiile erau riguros controlate. „Excesul de intelectualitate” era socotit primejdios.

„Avem nevoie de o generaţie de tineri viguroşi, puternici”, repeta doctorul Keate ori de câte ori avea prilejul. „Desăvârşirea nu poate fi atinsă decât de cei hotărâţi să înfrângă greutăţile vieţii acesteia”. De aceea, privea bătăia ca un mijloc sigur de educaţie, în stare să întărească temperamentele slabe. Când făptura lui măruntă, subţiratică, veşnic înveşmântată în haine negre, încheiate până sub bărbia ascuţită, trecea prin curtea colegiului, orice murmur se stingea. Ridicând spre cer ochii lui cenuşii, spălăciţi, umbriţi de nişte sprâncene stufoase, doctorul şoptea: „Mila e una din cele mai frumoase virtuţi creştine. Fiţi milostivi, băieţi! Altminteri, o să vă bat până când o să deveniţi vrednici de Împărăţia Cerurilor…”

Purtarea doctorului îi entuzisma deopotrivă pe aristocraţi şi pe cucernicii negustori şi bancheri care îi încredinţaseră educaţia odraslelor lor. Numai Shelley nu putea înţelege folosul unor asemenea metode.

Directorul îl privea nemulţumit, încruntându-se amarnic. În loc să se amestece în bătăliile dintre clase în care se împărţeau cu generozitate pumni şi palme şi după care felcerul şcolii avea întotdeauna de lucru, Shelley prefera să plece singur pe malul râului, unde citea cu glas tare versuri greceşti şi latineşti. „Un spirit nesociabil!” diagnosticase grav doctorul Keate.

Un obraz delicat, încadrat cu bucle lungi, blonde, mâini prelungi, subţiri, ochi de un albastru închis, umbriţi de gene lungi, toate acestea păreau semnele unei timidităţi copilăreşti. Însă, din cele dintâi zile de şcoală, Shelley se ridicase împotriva câtorva din legile nescrise ale Etonului. Când noii săi colegi se apropiaseră, încercând să-l facă să înţeleagă că ar trebui să-şi aleagă  dintre ei un „stăpân” pe care să-l slujească, împlinindu-i fără murmur toate dorinţele, ochii lui  Shelley scăpăraseră sălbatic. Strigase furios: „Nu!” şi le întorsese spatele. Când băieţii au tăbărât, lovindu-l cu pumnii, Shelley s-a apărat cu înverşunare, cu întreaga putere a trupului voinic, lat în umeri, mai vânjos decât al celorlalţi copii de vârsta lui.

Colegii lui vorbeau cu invidie, dar şi cu o firească admiraţie despre uluitoarea sa memorie. Învăţa lecţiile de greacă cu o iuţeală neasemuită. Scria cu o mare uşurinţă versuri în latineşte. Şi cărţile le citea cu mult mai repede decât ceilalţi şcolari. Cuprinde dintr-o dată cu privirea câte şapte sau opt rânduri, sesizându-le îndată înţelesul cel mai ascuns.

Cei mai blajini dintre colegii lui, aceia care nu fuseseră încă înăspriţi de educaţia de la Eton, îi deveniseră admiratori şi prieteni. Când, cu câteva luni înaintea încheierii cursurilor, i se publicase o carte, opt din colegii lui fuseseră invitaţi la o masă unde s-a discutat şi s-a cântat până noaptea târziu.

*****

sursa: Dan Grigorescu, Shelley, Editura Tineretului, Bucureşti, 1962, pag. 9-13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: