Auschwitz – Istoria celui mai mare lagăr de concentrare şi de exterminare din Germania nazistă

Auschwitz

Auschwitz sau Auschwitz-Birkenau în polonă Oswiecim    Cel mai mare lagăr de concentrare şi de exterminare din Germania nazistă. Situat în apropierea oraşului industrial Oswiecim din sudul Poloniei (o parte a ţării anexată de Germania la începutul celui de Al Doilea Război Mondial), Auschwitz era compus din trei lagăre: un lagăr închisoare, unul de exterminare şi unul de muncă forţată. Cunoscut drept cel mai letal lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a „soluţiei finale”, un lagăr virtual sinonim cu Holocaustul. Este posibil ca Auschwitz să fi fost ales pentru a juca un rol central în implementarea „soluţiei finale” deoarece era situat într-un nod de cale ferată cu 44 de linii paralele – linii de cale ferată care au fost folosite pentru transportul şi uciderea aici a evreilor din întreaga Europă.

Heinrich Himmler, şeful SS, organizaţia paramilitară nazistă, a ordonat înfiinţarea aici a primului lagăr de concentrare la 27 aprilie 1940, iar primul transport de prizonieri politici polonezi a sosit la 14 iunie. Pe durata întregii sale existenţe, acest mic lagăr de concentrare, Auschwitz I, a fost rezervat prizonierilor politici, în principal polonezi şi germani. În octombrie 1941 au început lucrările la Auschwitz II, sau Birkenau, situat în afara perimetrului satului Brzezinka, din apropiere. Mai târziu, aici SS a construit un uriaş complex de lagăre de concentrare şi de exterminare, care includea cca 300 de barăci pentru deţinuţii din lagăr: patru mari, aşa-numite Badeanstalten (săli de baie), în care prizonierii erau ucişi prin gazare; Leichenkeller (pivniţe pentru cadavre), în care erau depozitate cadavrele celor gazaţi; şi Einascherungsofen (cuptoare pentru arderea cadavrelor). Un alt lagăr de concentrare (Buna-Monowitz) aproape de satul Dwory, denumit mai târziu Auschwitz III, a devenit în mai 1942 un lagăr de muncă forţată care furniza forţă de muncă pentru uzinele chimice şi de fabricare a cauciucului sintetic din apropiere ale concernului IG Farben. În plus, Auschwitz devenise centrul unui complex de 45 de lagăre de concentrare mici din regiune, în majoritatea acestora fiind deţinuţi prizonierii obligaţi la muncă forţată, ca sclavi.

În cea mai mare parte a perioadei dintre anii 1940 şi 1945, comandantul lagărelor de concentrare centrale de la Auschwitz a fost căpitanul SS Rudolf Franz Hoss.

Auschwitz - lagar

Lagărul de exterminare şi cel de muncă forţată erau în strânsă legătură. Prizonierii care erau aduşi la lagărul de exterminare erau repartizaţi printr-un proces numit Selektion (selecţie). Tinerii şi cei sănătoşi erau trimişi la muncă, iar copiii mici şi mamele lor, bătrânii şi infirmii erau trimişi direct în camerele de gazare.

Mii de prizonieri erau examinaţi şi selecţionaţi de doctorul lagărului de concentrare, Josef Mengele, pentru experimente medicale. Doctorii de la Auschwitz experimentau pe prizonieri metode de sterilizare, folosind doze masive de radiaţii, injecţii intrauterine şi alte proceduri barbare. Experimentele implicând uciderea şi autopsierea gemenilor erau menite să furnizeze informaţii care ar fi putut conduce la expansiunea rapidă a „rasei ariene”.

Supuşi unor condiţii îngrozitoare de viaţă – inclusiv lipsa unor adăposturi şi condiţii sanitare adecvate -, primind raţii minime de hrană şi siliţi să muncească până la epuizare, cei care nu mai puteau munci erau transportaţi înapoi la Birkenau pentru a fi gazaţi.

Corporaţiile germane investiseră masiv în construirea unor uzine în apropiere de Auschwitz, pentru a folosi munca forţată a deţinuţilor. În 1942, numai corporaţia IG Farben investise peste 700 de milioane de mărci germane în construcţiile de la Auschwitz III.

lagarul de exterminare de la Auschwitz

Între 15 mai şi 9 iulie 1944, cca 438 000 de evrei unguri au fost transportaţi la Birkenau cu 147 de garnituri de tren, solicitând la maxim facilităţile şi resursele de aici destinate exterminării. Deoarece crematoriile erau supraaglomerate, cadavrele erau arse pe ruguri întreţinute parţial de propria grăsime a victimelor. Cu puţin timp înainte de începerea deportării evreilor unguri, doi prizonieri au reuşit să evadeze din lagăr, ducând cu ei schiţe şi planuri ale acestuia. S-au întâlnit în Slovacia cu conducători ai mişcării de rezistenţă şi au întocmit un raport complet, inclusiv hărţi ale lagărelor. Când acest raport a ajuns, în vara anului 1944, la serviciile de informaţii ale Aliaţilor, au existat voci care au cerut bombardarea Auschwitzului. Deşi a fost bombardat complexul industrial adiacent lui, lagărul de exterminare şi crematoriile sale au rămas neatinse, faptul generând multe controverse 50 de ani mai târziu.

Pe măsură ce armata sovietică avansa, în 1944 şi la începutul anului 1945, Auschwitz a fost, treptat, abandonat. La 18 ianuarie 1945, cca 60 000 de prizonieri au fost obligaţi să mărşăluiască spre Wodzislaw, unde au fost îmbarcaţi în vagoane de marfă (mulţi dintre ei în vagoane descoperite) şi trimişi spre V, în lagăre de concentrare situate departe de linia frontului. Pe drum, unul din patru prizonieri a murit de foame, frig, de epuizare fizică sau de disperare. Mulţi au fost împuşcaţi pe drum, în ceea ce a devenit cunoscut ca „marşurile morţii”. Cei 7 650 de prizonieri bolnavi sau înfometaţi care au rămas în lagăre au fost găsiţi de trupele sovietice care au eliberat lagărul la 27 ianuarie 1945.

La Auschwitz şi-au pierdut viaţa între 1,1 şi 1,5 milioane de oameni, 90 la sută dintre ei fiind evrei. Printre morţi s-au numărat şi cca 19 000 de romi (ţigani), care au fost deţinuţi în lagăr până la 31 iulie 1944, când naziştii i-au gazat. Ei au reprezentat, alături de evrei, singurul grup de victime gazate împreună cu întreaga familie. Numeric, polonezii au constituit al doilea grup de victime la Auschwitz – 83 000 de morţi.

Deşi germanii au distrus porţiuni ale lagărului înainte de a le abandona în 1945, mari părţi din Auschwitz 1 şi Auschwitz II (Birkenau) au rămas intacte şi au fost transformate mai târziu în muzeu şi memorial. În prezent, locul este ameninţat de activitatea industrială în creştere a oraşului Oswiecim. Totuşi, în 1996, guvernul polonez s-a alăturat altor organizaţii într-un efort pe scară largă pentru asigurarea conservării Auschwitzului, inclus din 1979 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

*****

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol.2, A-B, Bucureşti, Editura Litera, 2010, pag. 13-14

12 răspunsuri

  1. multumesc informatile sunt foarte eficient multumesc si daca ai carate Am fost doctor la Auschwitz daca ai te rog hori sami dai un fragment din carte

  2. iti multumesc informatiile sunt de foarte mare ajutor cu un blog ca asta meriti mai mult . multa bafta si multumesc dinou

  3. mama cemi place aceste documente

  4. Dar eu cred ca acei oameni erau siguri ca nu mai aveau scapare odata ce ajungeau acolo
    .lPentru ca si aspectu portii a intrarii in lagar dadea de banuit ca ceva nu e in regula.

  5. Va rog cum pot sa gasesc si eu cartea fabrica mortii?

  6. Va rog unde pot sa gasesc si eu cartea fabrica mortii.

  7. Imi cer scuze ca am trimis acel comentariu de doua ori .Va multumesc pentru intelegere.

  8. […] poloneze.1944 – Heinrich Himmler a ordonat distrugerea crematoriilor în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau.1955 – În Cracovia a avut loc dezvelirea monumentului restaurat al […]

  9. Foarte interesant articolul ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: