Ideologiile secolului XX

Comunistii Marx, Engels, Lenin, Stalin si Mao - afis chinezesc

După transformările sociale şi morale aduse de Primul Război Mondial, vin la putere promotorii celor două modele opuse de politică totalitară pentru restructurarea societăţii. Odată cu naţional-socialismul, fascismul triumfă asupra mişcării democratice care instaurase slaba Republică de la Weimar în Germania. Cealaltă ideologie care avea să influenţeze politica mondială este comunismul. Ambele modele reprezentau o contrapoziţie radicală a modelului occidental de democraţie liberală.

Democraţia: autodeterminarea cetăţenilor

Abraham Lincoln descria metoda de conducere democratică, bazată pe principiul suveranităţii poporului şi pe egalitatea tuturor, drept guvern al poporului, prin popor, pentru popor. Woodrow Wilson, preşedintele Statelor Unite ale Americii, îşi justifica ideologic intrarea în Primul Război Mondial, afirmând că scopul lui era să creeze o lume sigură pentru democraţie. După război, cererile de autodeterminare ale grupurilor care împărţeau valori culturale sau naţionale comune duc la reforme electorale în aproape toate ţările din Europa. La început, forma predominantă de democraţie era aceea care se baza pe o competiţie nonviolentă între partide, garanta drepturi individuale şi drepturi pentru minorităţi şi permitea cetăţenilor să participe la alegeri după regula majorităţii. Însă din cauza crizelor sociale postbelice, multe guverne democratice sunt demise de partidele radicale de dreapta şi cele radicale de stânga. Dintre Marile Puteri, doar democraţiile tradiţionale ale Marii Britanii şi SUA se dovedesc imune la promisiunile utopice de fericire mondială din statele totalitare.

După cel de Al Doilea Război Mondial, democraţiile liberale se reafirmă în Europa de Vest. Odată cu prăbuşirea Imperiului Sovietic în 1989-1991, aproape toată Europa de Est şi multe alte părţi ale lumii se supun principiilor democratice, majoritatea depunând eforturi să stabilească o formă cu adevărat democratică de guvernare.

Afis sovietic de propaganda - 1945

Comunismul: pretenţie de salvator şi dictatura paternală

În Manifestul Comunist din 1848, Karl Marx şi Friedrich Engels conceptualizează o nouă teorie istorice-filozofică, ce va fi utilizată drept bază ideologică de către mişcările muncitoreşti din sec. XX. Conform acestuia, datoria istorică a muncitorilor era să elibereze umanitatea de represiunea şi nedreptăţile sociale, aşa cum erau ele la începutul sec. XX (Proletari din toate ţările, uniţi-vă!). Marx şi Engels interpretau istoria ca pe o serie de lupte de clasă între exploatatori şi exploataţi. Doar prin victoria istoriceşte necesară a proletariatului asupra burgheziei putea fi posibilă libera dezvoltare a fiecărei fiinţe umane. Societatea capitalistă trebuia distrusă, iar mijloacele de producţie transformate în proprietate comună – aceasta era singura metodă de a elibera umanitatea de orice formă de exploatare.

În numele comunismului, Revoluţia din Octombrie condusă de Vladimir Lenin în 1917 triumfă în Rusia, dar Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste rămâne singura ţară socialistă până în 1945. Aici, o dictatură socialistă a proletariatului, prin activiştii de partid revoluţionari, trebuia să creeze condiţiile pentru o viitoare societate comunistă fără clase. Considerându-se avangardiştii unei revoluţii comuniste mondiale, comuniştii sovietici îşi proclamă sub conducerea lui Lenin puterea absolută asupra tuturor celorlalte partide comuniste. Sub Iosif  Stalin, URSS devine o dictatură totalitară care îi elimină sistematic pe toţi oponenţii politici.

Alte state caută propria formă naţională de comunism numai după ce Uniunea Sovietică joacă un rol central în victoria din cel de Al Doilea Război Mondial şi după răspândirea comunismului în lume. În timpul Războiului Rece de după 1945, în multe ţări din vest apare o mişcare cunoscută drept eurocomunism. Aceasta evoluează în socialism, reprezentat în Europa de partide socialiste în cadrul unui sistem democratic. Odată cu transformarea Europei de Est în 1989 şi cu prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, comunismul îşi pierde hegemonul. China, singura putere comunistă importantă care mai rămâne, îşi bazează aparent autoritatea pe învăţăturile lui Marx şi Engels.

 

Benito Mussolini

Fascismul: violenţă şi cultul conducătorului

Naţionaliştii italieni de dreapta, adepţii lui Benito Mussolini, se autodenumeau fascişti, inspiraţi de vechiul simbol roman al puterii, fasciile – nuiele legate în jurul unui topor. La venirea la putere în Italia în 1922, Mussolini configurează un nou tip de dictatură care reprezenta un precedent şi un exemplu – deşi niciodată un model imitat perfect – pentru mişcările fasciste din toată lumea. În unele state europene, grupări autoritare diverse, cu trăsături fasciste, preiau controlul aparatului de stat. După Războiul Civil din Spania din 1939, generalul Francisco Franco instaurează dictatura. În Portugalia, Antonio de Oliveira Salazar creează Estado Novo (Statul nou), în timp ce în Austria se dezvoltă o formă particulară de austro-fascism. Şi în America de Sud existau regimuri totalitare cu trăsături fasciste.

Punctele comune ale acestor mişcări fasciste sunt: structurile organizationale ierarhice, cultul conducătorului menit să aducă integrarea socială, simbolismul sugestiv şi mobilizarea totală a maselor, care lăsa puţine drepturi individuale. Statul controlează prin forţa poliţiei politice toate aspectele vieţii. Din punct de vedere ideologic, statul fascist urma din ce în ce mai mult o ideologie anti: era antidemocratic şi antiliberal, anticomunist şi anticapitalist, antimodern, totuşi extrem de naţionalist şi gata să recurgă la violenţă ca măsură politică decisivă. Rasismul nu era un element central al fascismului. După cel de Al Doilea Război Mondial, fascismul îşi pierde aproape în întregime importanţa.

Adolf Hitler, pictura, 1935

Naţional-socialismul: antisemitism şi ideologie

Naţional-socialismul german  sau nazismul, avându-l ca lider (Führer) pe Adolf Hitler, reprezenta ca structură de stat o varietate particulară de fascism. Datorită însă semnificaţiei centrale a antisemitismului, ideologiei rasiale şi doctrinei Lebensraum (spaţiul vital) în concepţia sa politică, acesta avea o abordare globalizantă, fără precedent, asupra lumii. Nazismul definea istoria ca bătălie între popoare, pentru expansiunea spaţiului vital al fiecărei naţiuni. În final, oamenii din rasa cea mai valoroasă, arienii, aveau să-i supună pe oamenii inferiori. Propaganda nazistă îi desconsidera mai ales pe polonezi, pe ruşi, pe slavi în general, calificaţi drept subumani. Hitler promova războiul în est ca luptă pentru spaţiu vital.

În viziunea naţional-socialistă asupra lumii, inamicii principali erau evreii, care refuzau să accepte aceste legi naturale. Conform filozofiei naziste, evreii controlau toate mişcările internaţionale – democraţia, pacifismul, comunismul şi capitalismul – şi distruseseră puritatea naţiunilor. Astfel, obiectivul central al naziştilor devine persecutarea acestora.

Imediat după preluarea puterii în Gennania, naziştii încep să-i alunge pe evrei din toate zonele, prin mijloace economice şi criminale, desconsiderându-i, lipsindu-i de drepturi şi tratându-i cu superioritate. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, regimul nazist oferă un model organizat de ucidere în masă a evreilor europeni. În lagărele de exterminare sunt omorâţi sistematic sute de mii de evrei. În total, numărul lor se ridică la şase milioane. Au căzut victime terorii naziste şi alte minorităţi cum ar fi rromii, homosexualii şi oponenţii politici, precum comuniştii şi socialiştii. După victoria Aliaţilor asupra Germaniei naziste, ideologia naţional-socialistă este interzisă în toată lumea.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, vol. VI, Războaiele mondiale şi perioada interbelică 1914-1945, Ed. Litera, colecţia Financiarul, 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: