Rupturi, evadări şi împăcări

Isadora Duncan şi Serghei Esenin

Isadora Duncan era obişnuită să-şi aducă în pat bărbaţi după bunul ei plac; dacă nu-i altul disponibil – fochistul de pe vapor, un gigolo, un boxer. Dar cunoscându-l pe Serghei Esenin, celebra dansatoare nu vrea doar o aventură pe care s-o uite foarte curând; în braţele tânărului poet ea trăieşte o fericire, o certitudine mai rare: că acesta e „unicul, cel mult aşteptat, că aceasta e marea iubire”.

Lui Esenin îi va fi dat să trăiască feminătatea Isadorei în multe chipuri. Este explozivă, dar şi tandră; poate fi generoasă, insuportabil de geloasă, dar şi o prietenă plină de înţelegere. Atunci când iubitul ei o doreşte, Isadora dansează pentru el şi pentru musafiri. Uneori dansează şi el: execută un joc ţărănesc plin de foc, acompaniat de balalaica unui prieten şi răsplătit de aplauzele invitaţilor. Isadora îl priveşte cu admiraţie neascunsă. Esenin îi simte dăruirea, o gustă, o sporeşte, arătându-se iubitei în ipostaze schimbătoare.

Azi, Serghei e în vervă, exuberant ca un adolescent. Dar un pic mai târziu, dacă a băut mai mult, devine un stăpân despotic, destul de înfricoşător, căruia iubita nu trebuie să-i iasă din cuvânt. Isadora însă l-a văzut pe bărbatul lângă care trăieşte purtându-se atât de irezistibil, atât de cuceritor şi de tandru, atât de gingaş şi plin de duioşie, încât refuză să creadă cum poate fi acuzat de agresivitate. S-ar zice că uită de ce-i în stare Serghei care, la câteva clipe după ce i-a spus vorbe de alint, e capabil s-o insulte şi s-o gonească din cameră, împingând-o cu brutalitate. Mâine ar putea redeveni cel atât de drag, cu desăvârşire altul. Ea îl divinizează atât pe heruvim, cât şi pe despot.

Când şi când, Esenin ameninţă: „Gata, ne despărţim, e pentru totdeauna!” Atunci, povesteşte Mariengof, Isadora se lăsa în genuncchi în faţa scaunului pe care şedea Esenin, îi îmbrăţişa picioarele, îşi răsfira părul roşcat pe genunchii lui: „Înger”. Esenin o respingea: „Cară-te!” Isadora îi zâmbea şi mai duios şi îi şoptea cu şi mai multă tandreţe: „Te iubesc”.

Înfruntările se încheiau mereu la fel. Povestea de iubire a perechii inegale se consuma în veşnic repetate rupturi, evadări şi împăcări.

sursa: Carola Stern, Isadora Duncan & Serghei Esenin, Piteşti, Paralela 45, 2003, pag. 44-49

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: