Isadora Duncan şi Serghei Esenin – Începutul unei poveşti de iubire

Isadora Duncan si Serghei Esenin

În toamna anului 1921, în timp ce vizita atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, Serghei Esenin a cunoscut-o pe dansatoarea americană stabilită la Paris, Isadora Duncan, o femeie cu 17 ani mai în vârstă. Ea nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Totuşi, au găsit o cale de comunicare.  Iată cum prezintă Carola Stern, în cartea Isadora Duncan & Serghei Esenin, momentul întâlnirii celor doi:

„După miezul nopţii, spre ora unu, se iscă o agitaţie la intrare şi cineva cheamă gazda:

– Repede, Iakulov, a sosit Duncan!

Timp de câteva minute conversaţiile se opresc şi privirile se aţintesc asupra americancei. Invitaţii şi-au închipuit dansatoarea sveltă, cu talia subţire şi membrele delicate. Nu aşa li se înfăţişează noua venită. O lungă tunică roşie, coborând în falduri moi de pe umerii masivi, acoperă o siluetă bine rotunjită, cu vizibilă tendinţă de a se mai împlini. Faţa are trăsături elegante, armonios îmbinate. Părul e vopsit arămiu. Sprâncenele frumos arcuite mărginesc o frunte largă şi clară. Isadora Duncan pare prietenoasă şi comunicativă, nicidecum extravagantă, mai degrabă simplă, de o distincţie firească, deloc încrezută, dar pe deplin conştientă de faima şi renumele ei. Este deosebit de feminină.

S-ar zice că e marcată de oboseală, lipsită de elan. Privirea îi lunecă, plictisită, peste cei din apropierea ei, cuprinde atelierul. Dintr-o dată, zâmbeşte, iat-o brusc înviorată şi plină de curiozitate. Ceva sau cineva i-a trezit interesul. În niciun caz Iakulov, ale cărui cuvinte de salut le primeşte cu destulă indiferenţă; îl abandonează şi se îndreaptă în grabă spre un şezlong eliberat pentru ea, pe care se întinde; cu un semn amabil, dar poruncitor, îl cheamă lângă ea pe un tânăr, care se supune şi vine să se aşeze, surâzător, la picioarele ei. Cum se numeşte? N-are importanţă. Dar cum arată! Isadora îl contemplă cu o încântare crescândă.

Îşi ţine capul uşor aplecat şi lumina difuză îi irizează părul blond şi des. Ochii de un albastru deschis seamănă cu florile de nu-mă-uita. Dar când vorbeşte, vocea, un pic aspră, nu se potriveşte defel cu trăsăturile blajine ale feţei. Acum o secundă părea un heruvim, dar expresia i se schimbă numaidecât. Aşa arată băieţii veniţi de la ţară.

Iată ce-şi aminteşte scriitorul Anatoli Mariengof:

„Şi-a afundat mâna în buclele lui şi a spus:

Cap auriu!

Surprinzător că ea, care nu ştia nicio duzină de cuvinte ruseşti, le cunoştea pe acestea două.

Apoi l-a sărutat pe buze.

Şi gura ei, mică şi roşie ca o rană sângerie, se străduie iarăşi să pronunţe sunete ruseşti:

– Înger!

Sărutându-l din nou:

– Diavol!

Aşa este Duncan-femeia. Îndată ce a pus ochii pe un bărbat, îi dă de înţeles fără echivoc că îl vrea.

Tânărul ales al acestei nopţi surâde măgulit; se arată modest şi cuviincios, dar nicio clipă crispat. Isadora simte cât vrea să-i placă. Se răsfaţă, trăgându-şi pe frunte o buclă blondă. Atâta prospeţime şi tinereţe! Ce flux vital îi transmite dansatoarei! Adineauri a privit-o lung; în ochii lui blânzi, de floare, se citea admiraţia, mai mult: adoraţia. După numai o clipă îşi lasă capul pe spate, iar în ochi i se iveşte acum un licăr provocator, o îndrăzneală plină de farmec. Seducător bărbat!

Şi, pe deasupra, poet. Fireşte, i s-a şoptit Isadorei cine stă la picioarele ei: Serghei Esenin. După unii, un al doilea Puşkin. Alţii îl compară cu Rimbaud. Genial, în ochii multora.

Doamna Duncan are o slăbiciune pentru genii, poeţii o atrag cu deosebire. N-a dus lipsă de genii în colecţia ei de adoratori, dar n-a avut parte, până azi, de un poet. Să fie menit Serghei Esenin să devină tânărul ei iubit? Dar el e de acord?

Vanitorul e flatat că o femeie fascinantă, cum n-a mai întâlnit, l-a ales în seara aceasta. Celui însetat de glorie i-a plăcut să şadă la picioarele unei întruchipări a gloriei. Sunt luni de zile de când, aflând de sosirea ei, şi-a pus în gând s-o cunoască pe celebra doamnă.

Serghei mângâie braţul frumos al Isadorei, nu-i ascunde că o doreşte: un zâmbet, o privire intensă, încărcată de promisiuni ţin loc de cuvinte. Spre ora patru dimineaţa, cuplul îşi ia rămas-bun şi pleacă spre casa Isadorei.

Astfel începe povestea – şi drama – acestei iubiri.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: