Menelaş Chircu – Personalităţi din Râmnicu Sărat

Menelas Chircu

Menelaş Chircu (1864-1940)  Urmează cursurile primare şi în parte cele secundare la Râmnicu Sărat şi apoi la Bucureşti. Călătoreşte la Paris, Roma, Milano şi Viena, iar în 1885 revine acasă pentru a-şi satisface servicul militar. După lăsarea la vatră, dispunând de o însemnată avere, se dedică agriculturii şi creşterii animalelor.

Intelectual cu preocupări de autodidact, Menelaş Chircu se numără printre animatorii culturali ai Râmnicului. Pasiunea pentru literatură, teatru şi artele plastice, i-au permis contactul cu mari personalităţi ale vremii: George Topârceanu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Nichifor Crainic, Nicolae Grigorescu şi alţii.

Iubind cu pasiune muzica populară românească a înfiinţat, în ideea păstrării tradiţiilor, Societatea de jocuri, port şi muzică Chindia (1912). Alcătuită din şapte perechi de dansatori, în costume specifice zonei Râmnicului şi un taraf de trei lăutari, ansamblul Chindia avea în repertoriu 17 jocuri. Varietatea şi complexitatea acţiunilor organizate au impus din ce în ce mai mult societatea astfel că organizează turnee atât în ţară (Brăila, Sibiu, Craiova), cât şi în afara ei (Viena, Istanbul, Berlin, Oslo, Roma) sub conducerea celor fii ai lui Menelaş Chircu, Radu şi Menelaş.

Menelaş Chircu a avut prilejul ca, prin intermediul lui Al. Vlahuţă, să-l cunoască pe Nicolae Grigorescu, care îi va dona câteva din celebrele sale pânze şi anume: Bisoceanca, Ciobanul, Car cu boi, Corturile, În zăvoi. Într-o scrisoare către Menelaş Chircu, Nicolae Grigorescu îi spune: „Distins prieten! Ştiu cât de mult iubeşti costumul naţional. Ştiu, şi din cât te cunosc eu, dar mai ales din felul cum mi-a înfăţişat aceasta fratele Alecu [Vlahuţă, n.n.] cu care adesea ai străbătut plaiurile Râmnicului. Pentru acest motiv ţi-am reţinut Bisoceanca. Este o inspiraţie a dumitale. Este tot atât de frumoasă cum am cunoscut-o eu şi mai mult dumneata. Am imortalizat prin asta costumul judeţului D-tale şi un tip de munteancă. Cred că-ţi va fi pe plac.”

Împreună cu Al. Zamfirescu şi Ghiţă Negulescu, au constituit un comitet de iniţiativă pentru ridicarea unui bust lui Al. Vlahuţă, lucrare realizată de Oscar Spathe şi dezvelită la 25 aprilie 1937. A cules şi publicat folclor în Analele Râmnicului (1923) şi Foaia Râmnicului (1933).

Ca politician, a fost membru al Partidului Conservator, bun prieten cu P. P. Carp şi Al. Marghiloman, fiind desemnat deputat şi senator (între 1881 şi 1904), din partea acestui partid. Din 1930 este membru al secţiunii Râmnicu Sărat a Ligii Vlad Ţepeş. A fost decorat cu ordinul Steaua României în grad de comandor şi medalia Bărbăţie şi credinţă. De asemenea, a fost membru de onoare al Societăţii România Jună din Viena.

Se stinge din viaţă la 21 decembrie 1940.

sursa: Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, Buzău – Râmnicu Sărat: Oameni de ieri, oameni de azi, Buzău, Alpha MDN, 1999, pag. 74-78

2 răspunsuri

  1. Bravo! O rectificare: numele corect al învăţătorului care i s-a alăturat boierului e Ghiţă Niculescu, nu Negulescu.

  2. Cineva trebuie să ție steagul sus! Fllicitări!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: