Marea şansă a lui Nicolae Iorga

Nicolae Iorga si A.D. Xenopol

Ca regulă generală, reuşita de a intra în  rândurile corpului profesoral universitar este rezultatul unui subtil amestec între  şansă, competenţă profesională şi muncă. În plus, simpatia câştigată din partea unui mentor universitar pe băncile facultăţii, o colegialitate  şcolară, o prietenie de tinereţe, o afinitate ori înregimentare politică, înrudiri sau alianţe matrimoniale, o complementaritate profesională, chiar hobbyurile comune sunt şi ele susceptibile a provoca declicul, constituind atuuri deloc de neglijat, apte a netezi calea spre un post universitar.

De pildă, A.D. Xenopol a însemnat marea şansă pentru Nicolae Iorga, uneori poate unica ce apare în viaţa unui om. Ca profesor la Universitatea din Iaşi, Xenopol a fost încă de la începuturi artizanul „fenomenului Iorga”, el a dat formă şi conţinut reuşitei tânărului istoric în ierarhia sistemului. Bucurându-se de un real prestigiu intelectual şi politic, cu evidente veleităţi de mentor la universitate  şi în cadrul „Societăţii ştiinţifice şi literare” – în al cărei organ publicistic, „Arhiva”, avea să tipărească N. Iorga începând cu 1890 –, Xenopol înfruntă o parte influentă a corpului profesoral pentru scurtarea stagiului de studii al tânărului cu dispoziţii geniale (cum aprecia „Era nouă” din 24 decembrie 1889) şi tot el are ideea organizării unui banchet în cinstea lui Iorga, la care au participat toţi universitarii în frunte  cu rectorul N. Culianu. Mai mult chiar, Xenopol aranjează proaspătului absolvent o audienţă la Th. Rosetti, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii pe atunci, asigurându-i-se astfel mult râvnitul stipendiu pentru studii în străinătate. Şi tot el este mijlocitorul şi susţinătorul căsătoriei lui Iorga cu Maria Tasu, factor favorabil lărgirii legăturilor cu mediul intelectual  şi politic ieşean, legături de mare importanţă în acel moment.

De altfel, toţi anii de până la sfârşitul veacului XIX au marcat strânse legături între magistru şi istoricul în formare. Dacă în 1891 încercarea lui Xenopol de-al aduce pe Iorga la una din catedrele vacante ale facultăţii de litere din Iaşi a eşuat din motive „birocratice” (în realitate de sorginte politică, dar invocându-se şi „tinereţea” celui vizat), nu mai puţin interesat se va arăta profesorul în 1894, cu ocazia concursului de la Bucureşti, ce va marca debutul lui Iorga ca universitar. În plus, de-a lungul întregii perioade se constată grija lui Xenopol faţă de istoricul în formare, corespondenţa abundând de poveţe şi sugestii de o rară delicateţe, indicând însă şi o colaborare pe picior de egalitate. Asistenţa acordată lui Iorga a fost mai mult decât profitabilă: de exemplu, în 1896, pe când acesta  îşi publica Actes et fragments relatifs à l’histoire des roumains (3 vol., 1895-1897), cu sprijinul Ministerului Instrucţiunii Publice, dar exista riscul sistării la un moment dat a tipăririi, Xenopol intervine şi rezolvă în chip fericit sincopa; nu întâmplător, lucrarea a fost închinată magistrului. Tot  A.D. Xenopol propunea în 1898 alegerea lui Iorga ca membru activ al Academiei, în locul lui Al. Odobescu, alegere amânată atunci şi nerealizată decât mult mai târziu, în 1911 ş.a.m.d.

sursa: Lucian Nastasă, Suveranii universităţilor româneşti, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, pag. 238-239

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: