Troia – Istorie şi mitologie

Troia - istorie si mitologie

Troia – Cetate din Troada, numită de greci Ilion; este una dintre cele mai cântate din mitologia clasică, datorită asediului ei şi războiului declanşat de greci pentru a o aduce înapoi pe Elena, soţia lui Menelaos, care fusese răpită de Paris, fiul lui Priam. Chiar originea cetăţii era pusă de scriitorii antici în legătură cu o serie de întâmplări mitice. Potrivit tradiţiei, primul rege al Troadei a fost Teucros, de la care locuitorii acelui ţinut şi-au luat numele de teucri; fiica lui s-a căsătorit cu Dardanos, cu care a avut doi fii, Ilos şi Erihtonios; cel din urmă a fost tatăl lui Tros, de la numele căruia au derivat cel al regiunii şi ulterior al cetăţii. Tros a avut un fiu, Ilos, întemeietorul cetăţii Ilion sau Troia, cu trimitere la numele lui sau al tatălui său. Lui Ilos i-au succedat Laomedon şi apoi Priam; în timpul domniei celui din urmă au loc evenimentele povestite în poemele homerice.

Potrivit versiunii tradiţionale, tragicul sfârşit al cetăţii a venit după zece ani de asediu, timp în care grecii şi troienii s-au luptat, situaţia rămânând însă oarecum stabilă, inclusiv datorită echilibrului dintre forţele divine aflate de partea unora sau a celorlalţi combatanţi. În cele din urmă, grecii au reuşit să cucerească Troia printr-un şiretlic; la sfatul lui Ulise (sau al comandanţilor greci), s-au prefăcut că se retrag şi s-au ascuns în Tenedos, lăsând pe plajă celebrul cal de lemn. Grecul Sinon, pretinzând că a dezertat, i-a convins pe troieni să ducă în cetate enorma statuie, prezentând-o ca pe un dar votiv adus Atenei, o garanţie sigură a victoriei împotriva duşmanului. În ciuda opoziţiei lui Laocoon, preotul troian care a fost ucis împreună cu fiii săi de un monstru marin, troienii au acceptat în cele din urmă să aducă în cetate darul, care a impus, din cauza dimensiunilor sale, dărîmarea Porţilor Scheene şi a unor porţiuni din zidurile de apărare. Astfel a început cea din urmă noapte a Troiei; din pântecul calului au ieşit războinicii greci care, cu ajutorul tovarăşilor lor, ce se întorseseră de la Tenedos şi intraseră în cetate pe porţile distruse şi nepăzite, au trecut prin foc şi sabie capitala regatului lui Priam.

Căutarea locului unde se ridica odinioară cetatea Troiei şi a unei confirmări istorice şi arheologice a evenimentelor povestite în poemele homerice l-a determinat, la sfârşitul secolului al XlX-lea, pe Heinrich Schliemann, arheolog amator german, să efectueze săpături în zona corespunzătoare actualului Hissarlik. Descoperirile l-au convins că găsise vechea Troie; cercetările ulterioare au confirmat ipoteza sa şi au precizat fazele şi cronologia dezvoltării cetăţii şi a sfârşitului ei.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: