Arta de a zăpăci pe naivi cu promisiuni aurite

bani

Povesteşte Constantin Bacalbaşa: “După ce Take Ionescu a înfiinţat Partidul Conservator-Democrat, în 1908, vânătoarea de partizani începe cu furie necunoscută până atunci în ţară. Dacă cei mai de jos erau naivi care credeau într-un viitor strălucit pentru toată lumea, ceilalţi erau ademeniţi de strălucite perspective personale. În toată lumea agenţii propagandişti făgăduiau tot ce li se cerea. Mai ales unul dintre ei trecuse mare meşter în arta de a zăpăci pe naivi cu promisiuni aurite. Spre pildă:

Însoţit de secretarul său pleca în turneu de propagandă şi ademenire. În prealabil avusese grija să capete informaţii asupra oamenilor pe care avea să-i viziteze. Îi cunoştea, deci, pe toţi, ca [sic] cultură, inteligenţă, avere, ambiţie, dorinţi etc.

Ajuns la locuinţa unui modest lăptar sau altui mahalagiu cu totul inferior ca inteligenţă, intra în vorbă şi-i anunţa că partidul democrat, de îndată ce Take Ionescu va ajunge la putere, va croi un mare bulevard prin partea locului; pentru acest scop va trebui să exproprieze şi casa cetăţeanului.

Cât ceri, cetăţene, pe casa dumitale?

Cetăţeanul era incult şi prost însă plin de cupiditate şi şiretenie. După ce îşi aplica cuvenita scărpinătură în cap, se gândea câtva, şi răspundea:

De, domnule, casa mea nu o am de vânzare şi locul e mare, e la poziţie… Dar, dacă o fi s-o vând, n-o dau mai jos de 5000 lei .

Casa era o cocioabă în ruină, care, cu loc şi cu poziţie nu făcea pe vremurile acelea mai mult de 2000, cel mult 3000 lei. Cerând 5000 lei, cetăţeanul se gândea să păcălească pe politician. El cerea un preţ mare de tot mai ales ca să aibă de unde lăsa.

Dar agentul propagandistic era încă şi mai şiret. Când auzea de 5000 lei se arăta tâmpit.

Cum, cetăţene, cinci mii lei ?! 0 casă ca asta, cu grădină, cu curte cu poziţie la bulevard, numai 5000 lei ?!… Asta nu se poate. Noi nu vrem să profităm de bunătatea şi de cinstea dumitale! Take Ionescu, care este Dumnezeul nostru, nu vrea să înşele poporul!… Casele d-tale, cetăţene, fac mult mai mult.

Apoi, adresându-se secretarului:

Domnule secretar, înseamnă, te rog.

Secretarul scotea carnetul şi creionul şi începea să scrie.

Înseamnă: Casa din strada cutare, No cutare, proprietatea d-lui Niţă Cotoiu se va expropria pentru suma de zece mii.

Secretarul, care era complicele, întrerupea:

Zece mii e puţin, domnule şef, vedeţi şi dumneavoastră ce casă, ce loc! ce poziţie!…

– Ai dreptate, Vasilescule, răspundea şeful, pune cincisprezece mii.

Apoi către cetăţean, care sta amorţit şi nu ştia dacă e treaz ori visează:

– Cetăţene, partidul democrat, de îndată ce va veni la putere, îţi va expropria casa cu preţul de 15.000 lei.

Din ziua aceea cetăţeanul era câştigat cu trup şi suflet pentru noul partid, aşa că nicio putere omenească, dumnezeiască, nici măcar poliţenească nu-i putea smulge votul şi convingerile democratice!” 🙂

sursa: Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altă dată, 1901-1910, vol. III, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1936, pag. 199-200

Un răspuns

  1. Dina pacate propaganda si demagogia politica a ajuns sa fie o arta practicata de multi, si totusi, aceleasi metode de a cuceri puterea dau rezultate de sute si mii de ani. Oare sunt destui naivii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: